Pierdut

Atunci m-ai rupt ca pe un cuvânt mort

De pe inima ta

Și m-ai aruncat peste lume.

Ai aruncat o piatră în mâna mea,

Ai aruncat toamna

Peste sufletul meu.

Atunci am plans cu ploi

Peste tâmpla ta,

Peste ochii tăi.Și n-ai crezut...

Îți făcusem un loc într-o jumătate de inimă

Pictată de etern...

Atât. Tu ai tăiat cu o foarfecă.

Rupsesem cerul care ne izbea frânt,

Coborâsem soarele în suflet,

Găsisem cuvântul care semăna perfect cu tine.

Strânsesem cu sifală

Un pumn de fluturi, să-l prefac în vis.

Număram ploile din doi în doi...

Dar m-ai închis într-un colb.

Și-apoi mi-ai dat drumul de pe o stâncă.

Lorelei.