9 August 2010

Apusul zeului


Se lăsase înspre mare-un zeu
Sarcastic şi supus
Într-un apus,
Din templu sfânt în elizeu.

Era doar prima dată când zeul de lumină
Spărgea ca o săgeată
Marea suspendată.
Pe alt cer făcea o dragoste senină.

Lumina lui platonică,savantă,
Din cerul lui oripilant,
Vânt sibilant,
Arunca ultima rază irelevantă.

Şi se stinsese zeul nostru înspre mare,
Ploua apusul
Universul,
În ultima lui fermă sublimare.

Aşa a fost apusul
Prima dată.

3 comments:

cypy said...

foarte dragut modul de a descrie un apus. felicitari

cypy said...

ma gandeam sa te invit sa citesti ceva diferit de ceea ce scrii tu http://pegas-motorizat.blogspot.com/
-Ne amuzam ca nu-i impozabil

Monica said...

f draguut:)