13 August 2010

Uitării

Nu mai am îngeri de aruncat pe lumi obscure...Nu mai am lacrimi de dat, nu mai am jocuri de aruncat în ploi de toamnă...Astăzi nu,nu mai am nimic.
Iartă-mă că astăzi încerc să te uit puțin.Oricum, îmi vei reveni cu siguranță la noapte prin vise, amăgindu-mă continuu în inima mea...Vei veni, poate, și-ai să-mi șoptești note muzicale ciudate, ai să mă adormi sărutându-mă între suflet și cuvinte și-ai să-ți găsești un loc luminos în tot ceea ce am eu mai drag, după care mă vei lăsa din nou în inconștiență...și-ai să mă uiți până la noapte!...
Astăzi nu mai am zboruri de rătăcit între curcubeie suspendate...nu mai am zâmbete de agățat de stele, priviri de pierdut în amintiri oscilante între tristețe și speranță...
Azi păstrez pentru mine, nu fără o urmă de regret, tot ceea ce a fost odată.
Iartă-mă, tu, că nu am învățat încă să-ți ghicesc o iubire căpruie în umbra genelor tale...Iartă-mă că nu am învățat să te iubesc mai mult decât plus infinit, și că am construit visele noastre înjumătățite din iluzii și adorări...

Astăzi încerc să te uit.

Lorelei.

1 comment:

Valentin said...

Iti multumesc pentru comment, Lorelei! Imi place cum scrii. O sa-mi faca placere sa-ti citesc blogul.

Astept pareri si despre restul creatiilor mele :)