29 August 2010

Plastelină


Te-am cules cândva dintr-o vară de dor,
O vară căprui, în care te cunoscusem,
Și îți lipisem dragostea de fruntea mea albastră.
Te iubisem cum nu iubisem niciodată,
Și nici măcar nu-ți mângâiasem zâmbetul cu buzele,
Și te învelisem în plastelină.
Mă îndrăgostisem de tine cum se îndrăgostește
Toamna imperfectă de un liliac aproape roșu...
Te simțeai, în acea sferă înghețată, colorată,
Ca un suflet care, incandescent,
N-are să mai moară niciodată.

Poate doar dacă te-ai usca într-un vânt de toamnă,
Și te-ai sparge odată cu vreun amurg.

Lorelei.

(Provocare de la Porția de sarmale, merci Esty)

6 comments:

Flyerboy said...

Nu pot sa zic decat.....felicitari...e superb :)

Iulia said...

Scrii minunat:)
:X

Mada said...

imi plac tare mult versurile.. scrii foarte bine felicitari

emmyema said...

Am sa te intreb ceva ce m-a intrebat si pe mine cineva:el stie?

emmyema said...

Dar sunteti prieteni?
Tu il iubesti de mult timp?
Stii...am patit un lucru asemanator foarte de curand si e trist.
Nu stiu...incearca sa afli daca si el simte ceva...

emmyema said...

Stii suntem destul de asemanatoare in privinta asta:).
Prietenele sunt mai importante decat baietii(cel putin atunci cand nu il iubesti de fapt pe acel baiat si spun asta pentru ca si eu am crezut ca iubesc si de fapt doar "mi-l doream".)
Esti norocoasa ca prietena ta are timp,desi poate nu te iarta acum.Mie mi-e teama ca imi voi pierde prietena...

P.S.
scuze ca am scris asta aici,daca nu vrei sa vada ceilalti,nu aproba comentariul:).:*