30 November 2010

Gând ultim de toamnă

Și poate mă întrebați pe mine
De ce cad frunzele și stelele,
De ce de mâine bate iarna-n sufletele noastre,
Și poate mă-ntrebați stupid
De ce strigă totul în templele minții și
În jurul sufletelor noastre.

Vine iarna, lacrimile
Se fac de acum fulgi de nea
Și o să ne înghețe obrazul
Și mi-e frică să nu cumva
Să-mi crească un om de zăpadă pe tâmple.

Mi-ar ajunge o bucată de lună
Nu vreau tot cerul, n-am
Ce să fac cu el întreg,
Îmi trebuie doar un colț pe care
Să-l strâng în brațe când
Mi-e frică de noapte și n-am jucăriile-aproape.

Lorelei.

Noiembrie, îmi pare atât de rău! Pleci, și parcă anul ăsta nici nu te-am cunoscut...

Un colț aici:

2 comments:

Sab said...

vai stiu melodia:x e perfecta. descrie tot ce simt>:D<
si asa-mi plac poeziile tale lorelei:o3

anilei said...

si totusi toamna a trecut...