”Când ești trist de tot, îți vine să dormi. Îți vine să-ți culci capul pe genunchii altcuiva care te iubește, sau, dacă ești singur și n-ai pe nimeni, să ți-l culci pe palmele tale...Da. Îți vine să dormi când ești trist...și să uiți. Dar când te deștepți? Iar ești trist și nu mai poți s-adormi din nou!...”
Pentru că ”La Medeleni” a intrat în sufletul meu cum ai reușit tu să intri.
Mi-ai lipsit, deși ai fost mereu cu mine.
Acum ești aici.
Lorelei.
2 comments:
si mie mi a intrat in suflet si mi-a ramas acolo...
si mie mi-au placut Medelenii...
Post a Comment