12 November 2010

Z.

(z)cer,(z)stele,(z)lună,(z)prietenie.

Erau dimineți în care încăperea din suflet
Se umplea de amfore cu flori și zâmbete colorate pastelat
Și mirosea a frezii atât de parfumate.
Erau dimineți în care îngerii plecau în fugă
Uitându-și aripile lângă ceașca de ceai
Și soarele intra fără să mai bată la ușă în dormitorul minții.
Erau dimineți în care, negăsindu-și liniștea,
Își făceau loc în inimă frunze uscate, amintiri și frânturi imaginare,
Colțuri ușoare de cer și nenumărate căi spre fericire.
Erau dimineți...dimineți de toamnă, dimineți în suflet.

Lorelei.

Pentru că sunt și eu, după îndelungi căutări între colțuri de eternitate, pe calea spre fericire.
Pentru că râd mult și e prea simplu ca oamenii complicați să înțeleagă ce înseamnă zâmbetul.
Zâmbesc, zbor, (z)iubesc, (z)am aripi.


2 comments:

Anonymous said...

E cel mai frumos sa razi.
E bine ca esti fericita.
Mereu astept sa vad ce scrii, fiindca esti geniala.
Te pup.

raza de soare said...

Pentru că sunt și eu, după îndelungi căutări între colțuri de eternitate, pe calea spre fericire.
Pentru că râd mult și e prea simplu ca oamenii complicați să înțeleagă ce înseamnă zâmbetul.
Zâmbesc, zbor, (z)iubesc, (z)am aripi.


traieste copilule, esti minunata...