Z.

(z)cer,(z)stele,(z)lună,(z)prietenie.

Erau dimineți în care încăperea din suflet

Se umplea de amfore cu flori și zâmbete colorate pastelat

Și mirosea a frezii atât de parfumate.

Erau dimineți în care îngerii plecau în fugă

Uitându-și aripile lângă ceașca de ceai

Și soarele intra fără să mai bată la ușă în dormitorul minții.

Erau dimineți în care, negăsindu-și liniștea,

Își făceau loc în inimă frunze uscate, amintiri și frânturi imaginare,

Colțuri ușoare de cer și nenumărate căi spre fericire.

Erau dimineți...dimineți de toamnă, dimineți în suflet.

Lorelei.

Pentru că sunt și eu, după îndelungi căutări între colțuri de eternitate, pe calea spre fericire.

Pentru că râd mult și e prea simplu ca oamenii complicați să înțeleagă ce înseamnă zâmbetul.

Zâmbesc, zbor, (z)iubesc, (z)am aripi.