Poate înseamnă ceva că nu mai am în stânga mea aceleași suflete...și am lăsat iarăși o altă odăiță goală, o odăiță dintr-o bancă pe cât de stupidă, pe atât de dragă...și m-am mutat iarăși, căutându-mi locul...și acum, o să încep să scrijelesc poeme pe alt loc, mult prea ciudat.
Poate înseamnă ceva că te iubesc nerostit și te privesc zâmbind într-un colț de suflet.
Lorelei.
Și poate că mai înseamnă ceva faptul că îmi doresc să vină mai repede decembrie.
Sunt atât de proastă...
Proastă fiindcă las prima toamnă a sufletului meu să plece fără măcar să fi strâns odată un chip mânjit de iubire în brațe. Noiembrie o să mă lase.
Mi-a fost dor de tine.
Update: și m-am trezit în dimineața asta călcând nebunește cu pași greoi pe dimineața care mă îmbrățișa mult mai rece...și când am ajuns la fereastră, cu siguranță a însemnat ceva că a nins pentru prima dată...
Noiembrie? Unde ești? Mi-e frică!...
3 comments:
Ascultă glasul lor fără cuvinte
Rostit doar din petală şi culoare.
Priveşte chipul prins în rugăminte
Să nu-l desprinzi de razele de soare.
Nu rupeţi flori din picături de rouă,
Nu le striviţi iubirea îngerească,
Puţinul lor ni-l dăruiesc doar nouă.
Priviţi doar… şi lăsaţi-le să crească
Trimite-mi (ne) un fulg. Zambetul pe care eu (noi) il voi(vom) afisa iti va face un sfarsit de noiembrie putin mai armonios;;) ... bucuria ta sa fie si a noastra si invers ... nu-i greu;;) chiar te rog :)
De cand nu am mai intrat pe blog am si uitat ce versuri frumoase scrii....mi-am adus aminte si nu pot decat sa ma bucur de cuvintele tale...superb... Felicitari
Post a Comment