25 November 2010

Maybe

Poate că pentru mine înseamnă ceva faptul că neașteptat nu mai simt soarele pe umerii cândva înroșiți de soare în niște ore aiurea...și poate că aici o să pot să îmi acopăr, sub umbra unui perete muult prea colorat și plin de amintiri, aripile rotunjite de atâta iubire.
Poate înseamnă ceva că nu mai am în stânga mea aceleași suflete...și am lăsat iarăși o altă odăiță goală, o odăiță dintr-o bancă pe cât de stupidă, pe atât de dragă...și m-am mutat iarăși, căutându-mi locul...și acum, o să încep să scrijelesc poeme pe alt loc, mult prea ciudat.
Poate înseamnă ceva că te iubesc nerostit și te privesc zâmbind într-un colț de suflet.

Lorelei.

Și poate că mai înseamnă ceva faptul că îmi doresc să vină mai repede decembrie.
Sunt atât de proastă...
Proastă fiindcă las prima toamnă a sufletului meu să plece fără măcar să fi strâns odată un chip mânjit de iubire în brațe. Noiembrie o să mă lase.
Mi-a fost dor de tine.

Update: și m-am trezit în dimineața asta călcând nebunește cu pași greoi pe dimineața care mă îmbrățișa mult mai rece...și când am ajuns la fereastră, cu siguranță a însemnat ceva că a nins pentru prima dată...

Noiembrie? Unde ești? Mi-e frică!...

3 comments:

. said...

Ascultă glasul lor fără cuvinte
Rostit doar din petală şi culoare.
Priveşte chipul prins în rugăminte
Să nu-l desprinzi de razele de soare.

Nu rupeţi flori din picături de rouă,
Nu le striviţi iubirea îngerească,
Puţinul lor ni-l dăruiesc doar nouă.
Priviţi doar… şi lăsaţi-le să crească

Anonymous said...

Trimite-mi (ne) un fulg. Zambetul pe care eu (noi) il voi(vom) afisa iti va face un sfarsit de noiembrie putin mai armonios;;) ... bucuria ta sa fie si a noastra si invers ... nu-i greu;;) chiar te rog :)

Flyerboy said...

De cand nu am mai intrat pe blog am si uitat ce versuri frumoase scrii....mi-am adus aminte si nu pot decat sa ma bucur de cuvintele tale...superb... Felicitari