2 December 2010

Desen 23.

Era pe când copacii se ștergeau
De lacrimi reci la ochi
Și cerul începuse să plângă
De atâtea stele
Era pe când iarba
Se sufoca între pământ,
Litere și cer,
Era pe când ploile ningeau,
Și sufletele nu mai zâmbeau de ger,
Era-nainte să ne fi născut.

Era pe când afară se făcea mai frig,
Erau cuvinte,
Și lumini aprinse,
Erau orașe ținute în felinare,
Erau bomboane de pom
Și globuri aurii,
Erau oameni
Care se împărțeau în 3:
Îngeri, oameni, și oameni de zăpadă.

Era pe când noi nu
Ne cunoscuserăm în alb,
Era când suspinau codrii mai mult,
Era când începuse iarna
Să sufle-n geam
Cu flori de gheață,
Era iarnă și frig,
Și totuși noi, în îmbrățișare,
Făcusem focul în suflet,
Acolo unde era mai cald.

Lorelei.

I'm december for you.

3 comments:

Lavinia said...

foarte interesant, foarte frumoase versuri:) multa inspiratie in continuare , o seara faina>:D<

Flyerboy said...

Ca de obicei Lorelei ne incanta cu versurile ei.....nu pot decat sa te felicit pentru talentul tau....si de ce sa mint, te si invidiez pentru frumusetea versurilor tale.

clopotel said...

vis versus realitate...frumos::*