16 December 2010

Ningea(m).


Și am ieșit afară cu umerii goi
Să am loc să-mi tatuez pe inimă câțiva fulgi de nea
Urcându-mă pe scări înalte
Să ajung să-mi izbesc tâmplele de lumi îndepărtate.
Am căutat întru totul de unde vin fulgii de nea
Pentru că oamenii mari cred că vin din nori
Dar eu cred că atunci când ninge cad și mor îngeri...
Am ridicat mâna și mi-au căzut în palmă
Câteva frânturi rupte de cer
Atunci când s-a deschis.
Și țineam, deci, îngeri în palme pe care
Îi priveam cum se topesc de căldura iubirii
Care-mi ajunsese până pe degete.
Umerii goi erau albi, zăpada se țesea încet
Și prietenia ta se zbătea în ochii mei
Privind și ea la miracolul ninsorii.
Ne ningeam și noi, probabil,
Ne ningeam,
Cu umerii goi și privirile sclipind,
Ne ningeam în fluturi.



4 comments:

Anonymous said...

Esti absolut geniala!
Ma lasi mereu cu gura cascata!!!!

raza de soare said...

deci in palma cad ingeri din cer cad sub forma de stelute perfecte care se topesc de dragul iubirii....

frumos

Lola said...

tu copilitza,tu esti a 8-a minune a lumii.nu reusesc sa-mi dau seama cum poti sa scrii asa frumos la o varsta asa frageda.imi dau cu sinceritate jos palaria in fatza ta si-tzi urez tot succesul din lume.sa ai inspiratie cate particule de materie in univers si sa nu incetezi niciodata a scrie,ca ne face o mare bucurie :) te pup!

Lola said...

si asta ii tare faina "Totul trebuia să se transforme-n aur,/Absolut totul:/Cuvintele tale,privirile tale,aerul/Prin care pluteam sau treceam de-a-notul..."
de cine-i scrisa?