M-ai lăsat să ard și să renasc din propria-mi cenușă.

Și-acum?...Am renăscut cu onduleuri în cap și gând colorat.

Acum încerc să-mi amintesc de ce am început să plâng când a plecat toamna.

Și nu mai știu. Nu mai știu pentru că nu am fost acolo să știu. N-am vrut.

Alergam și...m-am oprit. Cu brațele întinse, aripi lungi și ochi înlăcrimați.

Lorelei.

-Simt că am acumulat o grămadă de oboseală și stres. Sunt obosită să mai încerc să aduc vara înapoi în anotimp și în suflet. Poate să îmi țină și iarna de cald.-