13 December 2010

iar(nă) în poem


călcai desculț
pe zăpada incoloră
și te uitai cu grijă înainte
să nu treci peste ceea ce căutai
în pământ înghețat
amintiri și copilărie

strângeai în brațe
visele pe care le-ai ucis demult

praf de stele
și fluturi albi, nebuni
găseai pe orbajii tăi fierbinți
topindu-se

venise iarna și credeai
că astfel poți să fii copil
și numai sufletul tău era călduț
căci crengile și iarba
amorțiseră

porumbeii erau plecați
în alte lumi
și frunzele căzute demult
își doreau
zborul

și pomii visează și-acum
la lumi mai bune
și ierni calde

Lorelei.

2 comments:

Flyerboy said...

zapada, iarna..frig dar frumos ..Ca si versurile tale :)

Amelie said...

Si zapada o sa-si piarda inocenta aceea de copil,apoi "zapada va fi doar o stare sufleteasca".