Desen 24.

Mă aplec peste balustrada pământului

În căutarea unui alt univers înstelat,

Mult mai albastru decât ăsta unde stau.

Parcă ninge cerul cu înserări sângerii

Și norii care mă adăpostesc sunt tot mai reci,

Semn că vine iarna. Sunt o vară hipotermică,

Și ceața asta care mă acoperă îmi stinge soarele

Din minte, din inimă, mi-e frig și frică.

Țin în mine amintiri și poeme scrise în grabă

Cu mâini tremurate fără mânuși,

Și alte pământuri nu mi se destăinuie în șoaptă.

Stând la marginea lumii și a clipelor,

Caut necontenit vise mai calde si mai colorate,

Decât lumea alb-negru în care trăiesc.

-Caută în liniște, suflete, alte ceruri,

Și nu te apleca prea tare peste balustradă,

Să nu cazi!