7.

7 decembrie 2010.

Fluturi albaştri în colţul nostru

De univers.

Fără mânuşi în mâini,

Ne prindem degetele sfios, ca o şoaptă,

Ca o încurcare de suflete

În ochii lumii.

Cutremurător, ne întâlnim privirile

Pe un gând multicolor,

Cu mii de întrebări agăţate de inimă

Şi câteva zboruri scurte

În semn de răspuns.

Cifre şi radicali puşi aiurea

Şi nişte cuvinte franţuzeşti

Care-mi amintesc de Parisul nostru şi

Aşa trec secundele.

Şi până la urmă
Iar mi-e dor de noi,

Cu sprâncene ridicate prin acelaşi timp

Şi doare, doare dorul.

E iarnă

Şi mi se pare că aud sunând

Clopoţei în stomac.

Lorelei.

Mi-e doooooooor! Mi-e atât de dor de noi şi aud cum zboară fluturi prin păr.

Cam atât azi.