13 December 2010

Trăire.


Între clipa unei ore nebune
Și secunda zbaterii de inimă
Dorm cuvinte
Murind.

Ne e frică să spargem tăcerea
Și înțelegem din priviri
Sunetul fericirii
Mimând.

Ne sărutăm strâmt
Și ne îmbrățișăm color
Cu vise alb-negru,
Înghețând.

Și totuși ne e frică să nu spargem
Gheața care zace între noi,
Să nu călcăm pe iarnă
Alunecând.

Lorelei.

1 comment:

Tzzumbi said...

DE multe ori ne efrica acolo unde nu ar trebui sa ne fie