Still life

-”Îți aduci aminte plaja?...

[...]

Felul în care
Te uitai la mare
Și spuneai că m-asculți?...”(A.B.)-

În altă viață se zice că am fost bărbat

Și m-am născut în Canada,

Probabil am avut o copilărie destul de tristă,

M-așteptam să fi fost profesor sau ceva,

Dar eram un om de afaceri cunoscut și brunet.

Probabil aveam o soție și 3 copii

Toți roșcați, cu pistrui în vârful nasului

Și aveam o casă și un câine mare, cafeniu,

Și am murit împușcat nu știu ce război.

Se zice că acum sunt fată

Și m-am născut într-un oraș frumos, un prea mic Paris,

Probabil am avut o copilărie sfârșită devreme

Și totuși, pe ascuns, eu sunt mereu copil.

Mă așteptam să fiu un înger, sau ceva,

Dar eram doar o (ne)muritoare cu aripi

Cu un câine mic și ochi căprui, cu 12 alunițe pe piept

Simetrice, și una fix în dreptul inimii

Ca să pun acolo iubiri, vise, zboruri...și tot ce am.

Pentru că și oamenii știu să(-și) scrie povești...povești.

Lorelei.

Am trăit 56 de anotimpuri. E perfect, magic, nu?