Desen 23.

Era pe când copacii se ștergeau

De lacrimi reci la ochi

Și cerul începuse să plângă

De atâtea stele

Era pe când iarba

Se sufoca între pământ,

Litere și cer,

Era pe când ploile ningeau,

Și sufletele nu mai zâmbeau de ger,

Era-nainte să ne fi născut.

Era pe când afară se făcea mai frig,

Erau cuvinte,

Și lumini aprinse,

Erau orașe ținute în felinare,

Erau bomboane de pom

Și globuri aurii,

Erau oameni

Care se împărțeau în 3:

Îngeri, oameni, și oameni de zăpadă.

Era pe când noi nu

Ne cunoscuserăm în alb,

Era când suspinau codrii mai mult,

Era când începuse iarna

Să sufle-n geam

Cu flori de gheață,

Era iarnă și frig,

Și totuși noi, în îmbrățișare,

Făcusem focul în suflet,

Acolo unde era mai cald.

Lorelei.

I'm december for you.