Un lung octombrie

Am trecut deja de mijlocul lui octombrie,dar mie tot mi se pare ca am inainte un veac pana la sfarsitul acestuia.Mi se pare ca uneori nu mai simt nimic de parca retraiesc acel moment la infinit si ma plictisesc.

Caut uneori lucruri care nu exista cu care sa-mi omor timpul care mi-a mai ramas liber.As vrea alteori sa plec de acasa chiar si pentru o zi,numai ca sa scap de monotonie.Ma plictsesc sa fac acelasi lucru a infinit.

Octombrie a adus cu el frunze moarte...Mi-a adus si mie in suflet o oarecare teama despre iarna ce va veni.Mi-e frica insa nici eu nu stiu de ce.Mi se pare ca fiecare zi trece din ce in ce mai greu si repeta lucrurile ca inainte.Nu mai e nimic nou.

Cand a venit toamna,la inceputul lui septembrie totul era diferit.Nici nu se simtea prezenta ei.Dar acum vara e atat de absenta,si sufletul meu atat de trist...si plange.Plange pentru ca nu mai e nimic de care sa se bucure.

Cad incet frunze moarte.Cu fiecare zi se mai scutura milioane de frunze.Incet-incet se golesc pomii ce altadata erau plini si de pasari...Si pentru toate acestea,se mai face un gol in mine,si nu mai dobandesc nici o putere ca sa inving si sa alung iarna.

Ce mai e special?O sa fie aceeasi iarna ca anul trecut-doar frig si urat-nici macar zapada.Astazi este 24 octombrie,maine este 25...Si ce daca?Tot mai e o saptamana si mie mi se pare foarte mult-ca doar iarna-i lunga pana vine primavara.Ma gandesc cu greu ce o sa fac de acum in colo-mai ales ca o sa vina frigul.

Poate o sa merg la scoala pana la vacanta de iarna,si apoi o sa continui sa indur frigul prin scoala.Ma plictisesc numai gandurile care-mi trec acum prin minte.Mi-e dor de zilele de vara-as da orice numai sa vina acum vara si sa scap de amintirile moarte...de toamna.