Se intampla uneori ca eu sa nu ma recunosc pe mine.Stiu ca sunt alta,stiu ca nu asta e viata mea reala sau poate nu stiu nimic despre mine.Cred insa ca nu ma cunosc deloc.Ma uit in oglinda si nu cred ca eu sunt,ca e reflectia mea,pentru ca ma stiu altfel.
Oare de ce tot ce vad,ce simt,este al meu?Uneori mi-as dori sa cred ca nu sunt eu aceea careia i se intampla asta pentru ca nu ma simt bine si nu ma regasesc in ceea ce fac...Desi tot ce fac sau spun nu-mi apartine in anumite cazuri (pentru ca asa consider eu),sunt cea mai naturala fiita posiblila...
Ma intreb cateodata daca ceea ce sunt eu e chiar sufletul meu.Cred uneori ca sufletul meu nu se potriveste nicidecum cu fata mea pentru ca fata mea e vesela si sufletul meu,trist uneori...Ma intreb daca sufletul meu a fost ales la intamplare.Imi dau seama ca nu a fost pentru ca sunt perfecta asa cum sunt eu-o ciudata...Am o imaginatie bogata care infloreste de fiecare data cand eu am chef...
Dar nu-l comand,pentru ca sufletul meu stie ce sa faca atunci cand trebuie.Altii nu-si dau seama cand impun sufletului sa se adapteze la ceva...Oare chiar el e sufletul meu?Pentru ca si daca eu incerc sa-l comand,face dupa ce vrea el dar face bine.
Sunt aleasa sa fiu asa,si stiu ca sunt unica.Este el oare sufletul meu natural?Este ales sa fie asa,eu
sunt aleasa sa fiu asa cum sunt acum,si nu pot schimba asta...
No comments:
Post a Comment