30 April 2010

Atâtea

Mi-ai scris c-atunci din umede văzduhuri se scutur fluturii
Și plânge ploaia verde din zborul roșu-al norilor...

Mi-ai scris că-i un pretext albastru și poetic
Primăvara...E-o poezie cu tentă îngerească...

Mi-ai scris că fericirea e prinsă sus de cer,și-i roz
Și că atunci coboară pentru noi prin gânduri.

Mi-ai scris că zâmbetele vin din flori albastre
Și din garoafele grădinii tale verzi.

Mi-ai scris ce mult tu m-ai iubit în vară,violet,
Și-atunci eu am ieșit în stradă cu dragostea de mână.

Mi-ai scris că ceru-i mai albastru ca oricând
Și eu te-am iubit cât tot cerul de mult.

Mi-ai scris că zborul alb al fluturilor are miros de portocale
Și că e-așa frumos să zbori,și am zburat...

Mi-ai arătat copilăria că-i eternă și senină,de-un liliachiu aprins
Și de atunci mi-o port în buzunarul drept...

Mi-ai scris că-n noapte sunt lumini aprinse-n sufletul meu
Și că un geam nu poate fi cusut...ci bleu-marin...

Mi-ai spus că pești nu pot zbura,nici fluturi inota
În mări curate,și eu,docil fluture am înotat...

Mi-ai spus că-mi ești ca mama,mi-ai spus că mă iubești...
Așa mult te iubesc și eu galben deschis!


2 comments:

Andremis said...

nu conteaza daca e frumos sau nu blogul, daca e colorat sau sincer ci ideea scrisului in sine conteaza
cu bine

Ioana said...

bai, ce ai facut la olimpiada de romana? cred ca te-am mai intrebat dar...De data asta sa-mi raspunzi la mine si eu iti raspund la tine ca sa nu ne incurcam