Atâtea

Mi-ai scris c-atunci din umede văzduhuri se scutur fluturii

Și plânge ploaia verde din zborul roșu-al norilor...

Mi-ai scris că-i un pretext albastru și poetic

Primăvara...E-o poezie cu tentă îngerească...

Mi-ai scris că fericirea e prinsă sus de cer,și-i roz

Și că atunci coboară pentru noi prin gânduri.

Mi-ai scris că zâmbetele vin din flori albastre

Și din garoafele grădinii tale verzi.

Mi-ai scris ce mult tu m-ai iubit în vară,violet,

Și-atunci eu am ieșit în stradă cu dragostea de mână.

Mi-ai scris că ceru-i mai albastru ca oricând

Și eu te-am iubit cât tot cerul de mult.

Mi-ai scris că zborul alb al fluturilor are miros de portocale

Și că e-așa frumos să zbori,și am zburat...

Mi-ai arătat copilăria că-i eternă și senină,de-un liliachiu aprins

Și de atunci mi-o port în buzunarul drept...

Mi-ai scris că-n noapte sunt lumini aprinse-n sufletul meu

Și că un geam nu poate fi cusut...ci bleu-marin...

Mi-ai spus că pești nu pot zbura,nici fluturi inota

În mări curate,și eu,docil fluture am înotat...

Mi-ai spus că-mi ești ca mama,mi-ai spus că mă iubești...

Așa mult te iubesc și eu galben deschis!