Full Moon

Își scutură nopțile umbrele în părul meu,în ochii tăi și-n josul ierbii...Și-n nesfârșite taine ale nopții,sufletul tău mi-e străfulgerare aurie,crăpată înspre jos,tăind cerul,deschizându-l între mine și tine,cu jumătate de putere...

E noapte cu lună plină...E noapte de mai,printre ultimele nopți de mai,ultimele nopți de primăvară...O singură primăvară și atâtea amintiri...

Acum se țes fluturii și roua.Mâine dimineață va fi senin,cu urma tălpilor mele fierbinți,în sandale albe...Și undeva,înapoia casei,a fost o umbră stranie,albăstruie,care și-a lăsat un colț de rochie agățat între perete și o păpădie care stă să moară...

E o lună uriașă,îngrozitor de uriașă...Și totuși,nu mă sperie.Aseară am privit-o îndelung...În seara asta o s-o privesc și mai mult,fiindcă e lună plină în ultimele nopți de mai...

Am și o umbră a sufletului tău pe scări,ca o pată roșiatică ce miroase a vară...Tu ai plecat deja în vară...

E-o noapte umedă,tăiată-n dreapta de tine în fulgere,și-n stânga,deasupra lunii,de steaua mea,aparținând formei de Lebădă a stelelor...

În noaptea asta,și vântu-și lasă umbre-n sufletul meu...Și tu...și iubirea...și...

Ale trecutului

Trecutul pleacă din zare,dar apa albastră

Mi-a întins ciudat pe gânduri,pe suflet,peste tot,

Uitarea...Și-am plans-o...

Trecutul....Cu ochii palizi si ciudați

Îmi trece prin grădina înflorită.

I-am spus

Să-mi treacă repede

I-am spus

Sa nu ma lase să-l privesc,să nu-l iubesc

Și am aflat

Că m-a uitat.

Trecutul

A răsărit din nou din întuneric

Și-am vrut

Să îl îmbrățișez puțin

Și-am vrut

Să îi culeg din palme dorul

Și-am vrut să plâng...

Și l-am strigat când a trecut

Prin grădina mea-nflorită

Zâmbitor și îngândurat...

Și-abia și-a întors capul

Și l-am văzut

Plecând în ceața verde a grădinii...

Și am știut

Că m-a uitat.

Azi iar mi-a răsărit trecutul de prin vise.

Afară vântul mi-a înfiorat o amintire...

Jurnalul unei scriitoare-Lorelei

Ai ştiut vreodată că port aripi prinse firav de umeri, şi le înghesui dureros sub tricou? Mi-e doar frică de zboruri frânte de lacrimi. Mi-e frică, deci, să zbor. Şi îmi mai e frică de ceva... de iubire.

Azi am gândul violet şi cerul colorat perfect în albăstrui, între vis şi iluzie, amestecându-se absurd între fluturi cu aripi de ploaie...

Lumina îmi zdrobeşte sufletul între iubire şi speranţă, cu nuanţă nebunească, aproape atingând demenţa diform, între pumni strânşi.

Chitara neagră, spartă de sunete bizare, a uitat acordurile, când inima mea a încetat să mai bată de atâta iubire înaripată şi dospită la colţuri.

O steluţă argintie, pătată puţin pe un colţ de inima mea murdară aiurea de necuvinte şi iubire, mi-a coborât deasupra sprâncenei mele stângi, ca un fel de tatuaj al infinitului...

Te-am iubit, şi au ajuns să-mi crească aripi...

Mă frământă dragul, promisiunile şi dorul. Mă eliberez de orice gândire sufletească. Am obosit să alerg după îngeri bolnavi de dragoste. Am şi eu aripi... pot şi eu să zbor... Dacă mi-aş putea învinge teama...

O să mă otrăvesc până în infinit de liniştea mării şi de ochii tăi verzi... Şi-am să-ţi răpesc zâmbetul să ţi-l adâncesc... Tânjesc după stele căzătoare...

Şi ce-i mai rău e că nu mă opresc aici... Fiindcă încă resimt sentimentul pur al iubirii fără de stăpân.

M-am săturat de pretexte sugrumate de cuvinte neobişnuite. Mă împac perfect cu simplitatea, şi nu mai am nevoie de emoţii de toamnă.Mi-ajunge durerea aripilor şi iubirea.

Mi-aş fi dorit, totuşi, să ştiu că mă iubeşti. Sau, dacă nu, aş fi vrut să ştiu că timpul nu curge numai pentru noi. Şi aş fi vrut să aflu despre miracole...

Lorelei.

Jurnalul unei scriitoare-Lorelei.

(Imi cer scuze pentru mainile alea care nu prea arata a maini.Nu stiu sa fac maini umbrite...E bine daca macar seamana)

Imprastie-mi fragmente de iubire prin suflet.Nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic...vreau sa aud de picuri albastri de ploaie,oate mai rotunzi decat de obicei...Vreau sa aud vantul strigandu-mi la geam...Vreau sa ajung un nonsens...

Mi-e teama de tot...Si totusi,mi-e teama sa nu fi cantat primavara pentru noi...

Mi-au fost de-ajuns minute intregi de necuvinte...in care as fi spus ceva si totusi n-am spus,fiindca mi-a fost teama...Mi-a fost teama sa spun "te iubesc"

Mi-a fost teama sa ma dezvalui inger,sa-mi scot aripile prinse de umeri pe sub tricou...Le-am tinut acolo,chiar daca uneori m-au durut ingrozitor...Mi-a fost teama sa zbor,sa nu ma lovesc de vant si sa-mi rup aripile prea devreme...perfect imperfect...

Nu as vrea sa stiu...

Ca nu mai am aripi...

Eu n-am cunoscut niciodata placerea amara.M-am saturat sa cred fericirea primul zambet care imi apare pe buze...Nu mai vreau sa stiu.Am aflat totusi ca fericirea e numai atunci cand creez si cand zbor.De fapt,e atunci cand sunt singura...sau...

In prezenta ta...

Mi-as fi dorit sa te stiu mereu aproape...Si cand am aflat ca nu vei fi mereu,m-am intristat.Mi-as fi dorit sa te stiu acolo...la marginea fiecarei zile...sa te strig si tu sa vii langa mine,sa privim ploile...Mi-as fi dorit...

Sa te stiu aici...

Mi-e teama de strigat...Ma dor aripile...As zbura...As zbura la capat de lume,acolo unde stau scriitorii si stelele...Acolo unde pot sa zbor,unde pot sa creez si sa fac fotografii cu zambete rosii...Acolo unde...

As putea sa fiu inger...

Ale amintirii

Imi vine sa musc dintr-un nor

Si mi-e-n absurd prea dor...

Mi-e atata dor de mare si luna,

De plaja,de scoici,tinand raze in mana...

Mi-atata dor de necuvinte...

Ti-aduci aminte?

Ti-aduci aminte sunete grele?

Coarde nebune in mainile mele

Sunete grave de soapte purtate

In ploi de chitari dezacordate...

Mi-atata dor de-ale tale cuvinte...

Ti-aduci aminte?

Pianul uitase de mult fericirea

Si degete albe sunau neiubirea

Simteam aiurea vagi ganduri arzand

Intre noi...Pe unul din doi cautand

Si-ntre noi ceruri albe si ploi de necuvinte...

Ti-aduci aminte?

E grea despartirea cu sunete-albastre

Culeasa aiurea din palmele noastre

In fulgere mari cerul vag se desparte

In tunet de voce mai stramb intr-o parte...

Mi-e dor de-ale noastre cuvinte...

Ti-aduci aminte?

Sufletele-umbrite in noaptea-nnegurata

In ochii tai negri de-o parte aflata

Pictate in mov pe la geamurile noastre

Stau fire de liliac atarnande prin glastre...

Purtand iarasi eternele tale necuvinte

Ti-aduci aminte?

Am ochii inchisi si zambetul stramb

Clipe trec grele cu aripi de plumb

In noapte razbate tragic despartirea

Si-n sufletul meu se-aude-amagirea

Mi-e prea dor de-ale noastre cuvinte

Iti mai aduci aminte?

Ingerasi

Ingerasul meu cu aripi argintii,

Lasa-ti parul lung pe spate cazand

Si hai sa mergem departe,la mare

Si s-ascultam departarile amestecate cu soapte.

Nu-i nimic nou in dragostea mea

Iubirea e la fel de mare precum fericirea.

Mi-am ars gandurile in spuma frumusetilor noastre

Si le-am dat drumul.

Hai sa ne punem sufletele la bronzat

Pe frunze moi de artar,la mare

Si noi sa ne ingrijim de dragostea noastra

Care mai are putin...

si infloreste.

Nu-ti lasa tristetea sa iti freamete chipul

Lasa-ma pe mine sa ma umplu de tine!

Am aflat impreuna ca amandoua

Am putea sa fim inaripate...

Ce mult te mai iubesc,

Ingerasul meu cu aripi argintii!

Prea inaripatei mele ingeras,Tess.

Am invatat sa fim ingeri

Aseara am fost inger

Desenat intre colturi diforme

Ale gandurilor noastre cuminti

Aurii,si un pic mai rotunde.

Am avut ochi inecati in tine

Si am avut aripi desenate-n doi

Tu,aveai aripi mai putin albe

Si eu le aveam portocalii.

Am fost doua.Si-am stat tarziu

Pe balcon,sa ascultam cum plang ingerii

Pentru noi,si pentru primavara noastra.

Si am cantat si noi de dragul lor...

Si ingeri inalti s-au coborat in noi

Ca niste fantome predestinate sufletelor scumpe

Si ne-am umplut de fericire

Si ne-am perindat sufletul in lumina.

Am gustat fiecare bucata de iubire

Din noi,si am aruncat-o spre stele

A fost frumos sa ascultam ingerii

Pe timp de noapte,cand era cerul senin.

"This is my winter song to you..."

In timpul prieteniei tale,cu seninatate o spun ca am invatat sa fiu un inger...

Din noi.

Un amalgam de vise in gandul meu...Mi-aduc aminte chipul tau cuminte,cu ochi senini,colorati in albastrul marilor fara de sfarsit...
Mi-aduc aminte plaja,cu scoici perfecte,cu care-ti desenam zambetul in nisip...Mi-aduc aminte cerul mult prea oval,mi-aduc aminte de noi...
Mi-aduc aminte doua suflete pe care nu le-am stiut niciodata alt fel...Au fost doar putin bizare,cu un sunet mai aiurea decat la altii.
De fiecare data mi-aduc aminte viata ca pe o calatorie care se sfarseste undeva la capatul lumii,intr-o clipa in care nu mai stim niciun moment din noi,si stim doar atat:ca totul a fost.
Totul a fost in noi:au fost vise impartite in doua,colorate,au fost ganduri alandala,fara niciun rost...A fost iubire,speranta,frumusete,iluzie,fericire...A fost tot.
Acum a mai ramas chipul tau in poza mea,pe-o noptiera maronie.Si eu am ramas in amintire,langa o crema de fata alba,mirosind a liliac violet.
Amandoi am mai ramas in mare,in niste soapte greu de descifrat.Am ramas in acelasi pahar de mare unde ne-am adunat lumina cu lumina.
Calatoresc doar prin carti,calatoresc ieftin si putin,pret de cateva ore in care nu mai sunt eu,sunt doar la un bal mascat inchisa intre pagini mai rupte...Inchisa-n file din viata.De tine nu mai am nevoie,lasa-mi mie personajele pierdute si ciudate,absurde,aiurite,imperfecte,nefolositoare.Sunt singurele personaje in care ma pierd fara tine.Si mi-e de-ajuns.
Mi-as fi intins aripile sa te mangai putin,in clipe sfinte de speranta,dar n-am mai putut.Tu ai ramas cu o intreaga amintire ciudata,eu am ramas cu cerul intreg peste par si mi-a fost greu sa te mai culeg inca putin de pe pamant.Acum eu sunt alt fel,caci am inteles ca toate gandurile au de fapt intotdeauna alta valoare decat cea pe care o dam initial,si nu mai are rost sa ne zbatem cu drumul vietii care oricum nu e niciodata intins ca-n palme.
Acum am lasat inocenta in tine.Cerul meu de-adolescent e totusi mereu mai albastru decat al tau,pentru ca eu,spre deosebire de tine,am pastrat din copilarie sperantele si visele colorate.
Din absurd,sufletul tau mi-a ramas strain si te vad doar ca pe niste cifre pitagorice perfecte de care nu mai am nevoie pentru a-mi rezolva problemele.Nu mai am nevoie de tine,nu mai am nevoie de mine,nici de noi.Tu ai fost.Noi am fost.Eu...sunt.