18 May 2010

Jurnalul unei scriitoare-Lorelei.

(Imi cer scuze pentru mainile alea care nu prea arata a maini.Nu stiu sa fac maini umbrite...E bine daca macar seamana)
Imprastie-mi fragmente de iubire prin suflet.Nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic...vreau sa aud de picuri albastri de ploaie,oate mai rotunzi decat de obicei...Vreau sa aud vantul strigandu-mi la geam...Vreau sa ajung un nonsens...
Mi-e teama de tot...Si totusi,mi-e teama sa nu fi cantat primavara pentru noi...
Mi-au fost de-ajuns minute intregi de necuvinte...in care as fi spus ceva si totusi n-am spus,fiindca mi-a fost teama...Mi-a fost teama sa spun "te iubesc"
Mi-a fost teama sa ma dezvalui inger,sa-mi scot aripile prinse de umeri pe sub tricou...Le-am tinut acolo,chiar daca uneori m-au durut ingrozitor...Mi-a fost teama sa zbor,sa nu ma lovesc de vant si sa-mi rup aripile prea devreme...perfect imperfect...
Nu as vrea sa stiu...
Ca nu mai am aripi...
Eu n-am cunoscut niciodata placerea amara.M-am saturat sa cred fericirea primul zambet care imi apare pe buze...Nu mai vreau sa stiu.Am aflat totusi ca fericirea e numai atunci cand creez si cand zbor.De fapt,e atunci cand sunt singura...sau...
In prezenta ta...
Mi-as fi dorit sa te stiu mereu aproape...Si cand am aflat ca nu vei fi mereu,m-am intristat.Mi-as fi dorit sa te stiu acolo...la marginea fiecarei zile...sa te strig si tu sa vii langa mine,sa privim ploile...Mi-as fi dorit...
Sa te stiu aici...
Mi-e teama de strigat...Ma dor aripile...As zbura...As zbura la capat de lume,acolo unde stau scriitorii si stelele...Acolo unde pot sa zbor,unde pot sa creez si sa fac fotografii cu zambete rosii...Acolo unde...
As putea sa fiu inger...

8 comments:

Monica Olteanu said...

superb textul...

si desnul e dragut:)

Bogdan Oancea said...

Si dupa ce ploaia iti va mangaia obrajii tai albi, iar zambetul ala mareeee de toooooot iti va inunda chipul vei prinde mai mult curaj sa spui "te iubesc", atunci cand sufletul tau va simti asta, celui care va fi fericit a avea parte de o fiinta atat de sensibila si de creativa, ce s-a imprietenit cu tot ceea ce e frumos si il imparte cu cei din jurul ei :)

Bogdan Oancea said...

Cat timp inca visezi sa zbori,
eu stau si ma gandesc la tine
Si desi sunt atatia nori, incerc sa te ajut...

Insa tu de multe ori
te avanti mai sus de soare,
si uiti ca trebuie sa zbori
si-aluneci prin adancul gol
Asteptand ca eu…
sa te prind si sa te-arunc din nou.

Insa puterile-mi slabesc…
si-oricat iti spun ca te iubesc,
tu iti doresti numai sa zbori … sa zbori
dar azi cedez…azi…ma retrag usor…

Te las aici asteptand sa-ti creasca aripi
si zadarnic vei tinde iarasi catre nori.

Vei realiza ca al tau zbor...
erau bratele mele
ca un abur trecator
ce-adesea te mangaia
Si te ducea spre stele.

Mi-as fi dorit sa stii sa pretuiesti…
sa imi intorci iubirea…
sa te intorci sa-mi povestesti
Cum este Universul.

Uitasei ca existi ca sa traiesti…
Sa daruiesti…sa ma iubesti…

Lorelei said...

Multumesc...

Bogdan,tu esti un adevarat artist,mai!!
>:D<

Lorelei said...
This comment has been removed by the author.
Anonymous said...

Minunat...Nu mai am cuvinte,e absolut genial!!!

Ameli said...

Minunat...

dali. said...

Desenul este minunat si randurile sunt patrunzatoare,draga mea! :*