Ai ştiut vreodată că port aripi prinse firav de umeri, şi le înghesui dureros sub tricou? Mi-e doar frică de zboruri frânte de lacrimi. Mi-e frică, deci, să zbor. Şi îmi mai e frică de ceva... de iubire.
Lumina îmi zdrobeşte sufletul între iubire şi speranţă, cu nuanţă nebunească, aproape atingând demenţa diform, între pumni strânşi.
Chitara neagră, spartă de sunete bizare, a uitat acordurile, când inima mea a încetat să mai bată de atâta iubire înaripată şi dospită la colţuri.
O steluţă argintie, pătată puţin pe un colţ de inima mea murdară aiurea de necuvinte şi iubire, mi-a coborât deasupra sprâncenei mele stângi, ca un fel de tatuaj al infinitului...
Te-am iubit, şi au ajuns să-mi crească aripi...
Mă frământă dragul, promisiunile şi dorul. Mă eliberez de orice gândire sufletească. Am obosit să alerg după îngeri bolnavi de dragoste. Am şi eu aripi... pot şi eu să zbor... Dacă mi-aş putea învinge teama...
O să mă otrăvesc până în infinit de liniştea mării şi de ochii tăi verzi... Şi-am să-ţi răpesc zâmbetul să ţi-l adâncesc... Tânjesc după stele căzătoare...
Şi ce-i mai rău e că nu mă opresc aici... Fiindcă încă resimt sentimentul pur al iubirii fără de stăpân.
M-am săturat de pretexte sugrumate de cuvinte neobişnuite. Mă împac perfect cu simplitatea, şi nu mai am nevoie de emoţii de toamnă.Mi-ajunge durerea aripilor şi iubirea.
Mi-aş fi dorit, totuşi, să ştiu că mă iubeşti. Sau, dacă nu, aş fi vrut să ştiu că timpul nu curge numai pentru noi. Şi aş fi vrut să aflu despre miracole...
Lorelei.
6 comments:
Iubirea nu cere nimic,doar ofera,nu-ti fie teama asculta ritmurile sufletului.Frumos.....:X:X:X
frumos de tot :">
ai vrut sa stii despre miracole,
eu as fi vrut sa se intample unul. Si inca imi doresc,
pentru ca iar ai vrut sa stii,
DA, te iubesc...
Foarte frumos... intr-adevar...
Va multumesc din suflet tuturor....
Anonim,dar cine esti tu?
Superb. :)
Post a Comment