24 May 2010

Ale trecutului

Trecutul pleacă din zare,dar apa albastră
Mi-a întins ciudat pe gânduri,pe suflet,peste tot,
Uitarea...Și-am plans-o...

Trecutul....Cu ochii palizi si ciudați
Îmi trece prin grădina înflorită.
I-am spus
Să-mi treacă repede
I-am spus
Sa nu ma lase să-l privesc,să nu-l iubesc
Și am aflat
Că m-a uitat.

Trecutul
A răsărit din nou din întuneric
Și-am vrut
Să îl îmbrățișez puțin
Și-am vrut
Să îi culeg din palme dorul
Și-am vrut să plâng...

Și l-am strigat când a trecut
Prin grădina mea-nflorită
Zâmbitor și îngândurat...
Și-abia și-a întors capul
Și l-am văzut
Plecând în ceața verde a grădinii...
Și am știut
Că m-a uitat.

Azi iar mi-a răsărit trecutul de prin vise.
Afară vântul mi-a înfiorat o amintire...

5 comments:

kid4ever said...

frumos :D

Anonymous said...

Imi poti confirma, te rog, daca ai trimis poezia "Am fost" la un concurs national? Cautand sa verific daca nu este copiata, am gasit-o aici, pe blogul tau. Ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai trimite datele tale de identificare pe adresa lacra.besleaga@yahoo.com
Multumesc mult!

Ameli said...

Trecutul imaginatiei e tot atat de-al nostru ca si trecutul faptelor.
Ce sa zic: frumos...

Anonymous said...

:) versuri minunate din suflet de copil :)

Lorelei said...

Va multumesc din tot sufletul...(meu de copil,cum zice Anonim)