7 May 2010

Din noi.

Un amalgam de vise in gandul meu...Mi-aduc aminte chipul tau cuminte,cu ochi senini,colorati in albastrul marilor fara de sfarsit...
Mi-aduc aminte plaja,cu scoici perfecte,cu care-ti desenam zambetul in nisip...Mi-aduc aminte cerul mult prea oval,mi-aduc aminte de noi...
Mi-aduc aminte doua suflete pe care nu le-am stiut niciodata alt fel...Au fost doar putin bizare,cu un sunet mai aiurea decat la altii.
De fiecare data mi-aduc aminte viata ca pe o calatorie care se sfarseste undeva la capatul lumii,intr-o clipa in care nu mai stim niciun moment din noi,si stim doar atat:ca totul a fost.
Totul a fost in noi:au fost vise impartite in doua,colorate,au fost ganduri alandala,fara niciun rost...A fost iubire,speranta,frumusete,iluzie,fericire...A fost tot.
Acum a mai ramas chipul tau in poza mea,pe-o noptiera maronie.Si eu am ramas in amintire,langa o crema de fata alba,mirosind a liliac violet.
Amandoi am mai ramas in mare,in niste soapte greu de descifrat.Am ramas in acelasi pahar de mare unde ne-am adunat lumina cu lumina.
Calatoresc doar prin carti,calatoresc ieftin si putin,pret de cateva ore in care nu mai sunt eu,sunt doar la un bal mascat inchisa intre pagini mai rupte...Inchisa-n file din viata.De tine nu mai am nevoie,lasa-mi mie personajele pierdute si ciudate,absurde,aiurite,imperfecte,nefolositoare.Sunt singurele personaje in care ma pierd fara tine.Si mi-e de-ajuns.
Mi-as fi intins aripile sa te mangai putin,in clipe sfinte de speranta,dar n-am mai putut.Tu ai ramas cu o intreaga amintire ciudata,eu am ramas cu cerul intreg peste par si mi-a fost greu sa te mai culeg inca putin de pe pamant.Acum eu sunt alt fel,caci am inteles ca toate gandurile au de fapt intotdeauna alta valoare decat cea pe care o dam initial,si nu mai are rost sa ne zbatem cu drumul vietii care oricum nu e niciodata intins ca-n palme.
Acum am lasat inocenta in tine.Cerul meu de-adolescent e totusi mereu mai albastru decat al tau,pentru ca eu,spre deosebire de tine,am pastrat din copilarie sperantele si visele colorate.
Din absurd,sufletul tau mi-a ramas strain si te vad doar ca pe niste cifre pitagorice perfecte de care nu mai am nevoie pentru a-mi rezolva problemele.Nu mai am nevoie de tine,nu mai am nevoie de mine,nici de noi.Tu ai fost.Noi am fost.Eu...sunt.

4 comments:

Ameli said...

Poate va fi el un:'tu esti" si nu "ai fost' Feliciari,foarte frumos!

Falling... said...

Fericirea asteapta pe cei ce plang, pe cei ce iubesc, pe cei ce cauta...Fii fericita...iubeste!Fii!

Lorelei said...

Ameli...Nu stiu daca neaparat ar trebui sa fie un el...Poate da...poate nu.
Falling...Pentru ca numai acele persoane pot aprecia acele intamplari care au lasat un semn in viata lor...

Prometeu said...

foarte..pfui...foarte!