Din noi.

Un amalgam de vise in gandul meu...Mi-aduc aminte chipul tau cuminte,cu ochi senini,colorati in albastrul marilor fara de sfarsit...
Mi-aduc aminte plaja,cu scoici perfecte,cu care-ti desenam zambetul in nisip...Mi-aduc aminte cerul mult prea oval,mi-aduc aminte de noi...
Mi-aduc aminte doua suflete pe care nu le-am stiut niciodata alt fel...Au fost doar putin bizare,cu un sunet mai aiurea decat la altii.
De fiecare data mi-aduc aminte viata ca pe o calatorie care se sfarseste undeva la capatul lumii,intr-o clipa in care nu mai stim niciun moment din noi,si stim doar atat:ca totul a fost.
Totul a fost in noi:au fost vise impartite in doua,colorate,au fost ganduri alandala,fara niciun rost...A fost iubire,speranta,frumusete,iluzie,fericire...A fost tot.
Acum a mai ramas chipul tau in poza mea,pe-o noptiera maronie.Si eu am ramas in amintire,langa o crema de fata alba,mirosind a liliac violet.
Amandoi am mai ramas in mare,in niste soapte greu de descifrat.Am ramas in acelasi pahar de mare unde ne-am adunat lumina cu lumina.
Calatoresc doar prin carti,calatoresc ieftin si putin,pret de cateva ore in care nu mai sunt eu,sunt doar la un bal mascat inchisa intre pagini mai rupte...Inchisa-n file din viata.De tine nu mai am nevoie,lasa-mi mie personajele pierdute si ciudate,absurde,aiurite,imperfecte,nefolositoare.Sunt singurele personaje in care ma pierd fara tine.Si mi-e de-ajuns.
Mi-as fi intins aripile sa te mangai putin,in clipe sfinte de speranta,dar n-am mai putut.Tu ai ramas cu o intreaga amintire ciudata,eu am ramas cu cerul intreg peste par si mi-a fost greu sa te mai culeg inca putin de pe pamant.Acum eu sunt alt fel,caci am inteles ca toate gandurile au de fapt intotdeauna alta valoare decat cea pe care o dam initial,si nu mai are rost sa ne zbatem cu drumul vietii care oricum nu e niciodata intins ca-n palme.
Acum am lasat inocenta in tine.Cerul meu de-adolescent e totusi mereu mai albastru decat al tau,pentru ca eu,spre deosebire de tine,am pastrat din copilarie sperantele si visele colorate.
Din absurd,sufletul tau mi-a ramas strain si te vad doar ca pe niste cifre pitagorice perfecte de care nu mai am nevoie pentru a-mi rezolva problemele.Nu mai am nevoie de tine,nu mai am nevoie de mine,nici de noi.Tu ai fost.Noi am fost.Eu...sunt.