”Nu doare deloc moartea, iubire! ” am spus.
Și îngerii mi-au răspuns nonșalant...”Nu acum, iubire...Moartea nu doare acum...”
Nu m-am speriat deloc, ba chiar m-am mai aruncat de câteva ori printre valuri...și-am mai murit de câteva ori pentru iubirea noastra...
Nici nu știi cât de frumos mi te-am imaginat strecurându-te cu gândurile printre valurile înalte și dese...Cu pescăruși nebuni privindu-ți zâmbetul cald oglindit în mare, cerul întreg acoperindu-te cu clipe scurte și vibrante...lucruri simple...Mi te-am imaginat privindu-mă după cuvinte, jucându-te naiv prin nisip cu degetele de la picioare și o scoică aproape crăpată în mâna dreaptă...
Te-am așteptat, poate ai să-mi apari după un val absurd, strecurată un moment înșiruit lung pe pământ, sărutându-mi tâmplele stropite cu soare, ochii auriți, obrajii ușor bronzați, buzele sărate de mare, gâtul, sufletul între aripi...
Aș fi murit infinit pentru tine...dacă moartea mea ar fi însemnat doar un înec de o secundă într-o mare însetată de mine, de dulceagul sufletului meu...dacă moartea mea te-ar fi adus lângă mine, stropindu-mi umerii arși de soare cu apă sărată...dacă moartea mea ar fi însemnat o altă condamnare la viață...dacă moartea mea mi-ar alunga umbrele din spate, înlocuindu-le cu umbra ta!...
Unde ești, suflețel?
Lorelei.
1 comment:
Sufletzelul este undeva acolo asteptand clipa fagaduita lui de Dumnezeu a te regasi... nu este departe, este in fiecare strop de apa care s-a jucat cu tine azi, este in fiecare fir de nisip care ti-a mangaiat pasii, este in fiecare zbor lin al pescarusilor ce alinta valurile, este in fiecare raza de soare ardent ce iti ineaca privirea tintuita asupra unui cer la care si el priveste acum. Sunteti unu, sunteti deja alaturi... mai trebuie sa bata doar gongul :) ...si nu vei muri nicicand, doar vei renaste iar si iar, mai plina de iubire si de armonie !
Post a Comment