De la moarte,
Să-i fac o operație nebună
Pe cord deschis.
Dar când i-am atins inima,
Murise deja
De mâna mea prea caldă
Cu care atinsesem mai demult
Un demon.
N-am reușit să-l țin în brațe
Căci se metamorfozase într-un
Șuierat de vânt.
Șuierat de vânt.
Mi-a atins părul, genele...
Și m-a lăsat
În veșnica mea încercare
De a-l resuscita.
Lorelei.
5 comments:
Mirific.....n-am cuvinte :)
Scrii frumos :)Felicitari
Genial. :)
melancolic si .. sublim!
De a-l readuce langa tine,la viata.Dai viata Lorelei!
Post a Comment