18 August 2010

Spintecând nemărginirea...

Soarele despicase oceanul în două
În două părți, și-am zis
Să merg desculță pe ocean
Pe-oceanul mare,la jumătate.
Și-am mers și
Aceeași rază iminentă
M-a spintecat în două.
Mâna mea dreaptă a căzut în ocean,
Mâna mea stângă a căzut în ocean,
Ochiul drept privea în larg,
Ochiul stâng privea în larg,
Spintecată.
De-o parte și de alta,
Oceanul acordat în tonuri
În tonuri majore,
Mă îmbrățișa divin după cuvinte,
Îmi atingea obrazul stâng,
Îmi atingea obrazul drept,
Mi se despica tot chipul,
Gând de gând,
Sprânceană de sprânceană,
În stânga mea,
Oceanul spinteca,
În dreapta mea,
Oceanul spinteca
O rază de soare.

Lorelei.

3 comments:

Monica said...

atunci insemana ca SOARELE era peste tot:)

Valentin said...

pictura abstracta :)

Ioana. said...

Poezia ta este frumoasă Lori,foarte frumoasa si transminte!Ma bucur ca ai postat asa cum simti primul impuls!La mine este inca in sertar,dar promit ca nu va ramane acolo!Portia de sarmale...se vrea un loc unde sa invatam impreuma sa ne modelam vocea pentru a ne face auziti!Eu am luat taurul de coarne si m a aruncat departe....fara ajutor nu cred ca mai aveam forta sa pun un vers pe hartie!Acum sunt in faza de trebuie !Ai talent Lori ....poate impreuna reusim!