Jurnalul unei scriitoare-Inaltarea mea spre alte lumi...

Inca se mai zaresc pe asfaltul umed urmele tocurilor pecetluite sub caldura torida.Nu mai sunt de multa vreme copil,cel putin eu nu ma simt,fiindca mereu gandurile ma poarta intr-o alta lume,o lume a mea,dar tot imi place sa merg desculta prin ploaia calda,sa-mi las obrajii biciuiti de picaturile repezi.Ropotul lor imi strecoara in suflet un nemarginit sentiment de eliberare.Dispar dintr-o data suvoaie nesfarsite de oameni ce se scurg toropti de zapusala,spatiul pare ca se dilata,iar strazile se pierd in infinit...

Asta e vara...e pace,e vacanta...dar cum incepe scoala,vacarmul se intinde pana si peste mine si-mi alunga stingherul suflet gol dupa o vacanta singuratica si linstita.Cand nu ma preseaza timpul,ca acum de pilda,imi place sa merg spre casa pe jos.Strabat cu pasi domoli cartierul linistit de la marginea orasului si ma opresc iarasi,ca in alte multe dati,sa admir vitele cochete amplasate cu gust in spatiile inundate de verdeata.Am ramas din copilarie cu o preferinta deosebita pentru cainii inteligenti...imi plac foarte mult animalele...

Imi amintesc de ziua in care am fost inscrisa la scoala...Mi-ar fi greu sa reconstitui in cuvinte ce am simtit atunci.O lume de vis isi inchidea grabita portile in urma pasilor mei.Nu-mi venea nici sa rad,nici sa plang.Ma zbateam intre nostalgia unui ieri trait in libertate si curiozitatea unui maine de care nu-mi mai apartineam in intregime.Cu voia sau fara voia mea ma inaltasem spre un alt prag al vietii-un prag a carui semnificatie am constientizat-o aproape de valorile obiective.Pentru mine insami incetasem sa mai fiu un copil,chiar daca in ochii celor mari noua situatie nu schimba prea mult datele problemei.E ciudat,dar pentru mine prima zi de scoala si-a pastrat aerul sarbatoresc...

Mi-am facut si un prieten de atunci...copilarii,dar imi dau seama ca experientele noastre sufletesti au ceva in comun.Si eu am incercat,ca si el,o strangere de inima cand am ajuns in ciclul gimnazial.Mi se parea ca se prabusile ceva in sufletul meu de copil.Parca si ochii luminosi ai invatatoarei isi pierdusera stralucirea estompati de o lacrima,cel putin asa mi se parea mie atunci...