Cersetorule...

Doar a doua zi de amagire.Nimic mai complicat de-atat.Sufletul tau e aripa de inger rupta.Si stii?Esti asa de amuzant...Cand ma gandesc la fata ta de cersetor de iubire.Iti cersesti dragostea prin portile celor care n-au cui s-o dea.Si vai,esti asa de penibil,cum stai cu mana intinsa de parca dragostea ar fi ceva material si spui"dati-mi putina dragoste...".
In spatele tau iti canta o privighetoare insetata dupa ochii tai si dupa trupul tau.
Doar a doua zi de amagire...Cu ochii tai,prin ochii tai,pentru ochii tai strabate dragostea o cale lunga.Din inima mea pana in mana ta rozalie si murdara de neiubire.
Cuvintele tale asa de melancolice si parul tau...A devenit altfel,nu mai miroase a pepene galben.Am ramas in fata portii o vesnicie sa iti aud balada si cum ma fericeai prin toate incheieturile ca sa iti dau dragoste!!!
Marea imi spune soapte,imi spune sa nu te ascult,ca minti...porti in suflet stindardul urii si al deznadejdii.Am invatat sa nu ma incred in tine,de la 'prieteni'.
Ce copil!Ce ganduri de cersetor umil,sarman...sarac de sentimente.Ai ramas o speranta, si poate nici aia n-ai ramas.De cand mi-ai spus ca nu ma mai iubesti te-ai ofilit.Si nu esti singurul.Luna mi-a dat un dar,sa stii...mi-a dat darul de a te juca pe degete.E atat de simplu si amuzant,atat de perfect.
Imi place sa iti spun cersetor.Suna...fain...demn de unul ca tine.Nu-mi stai in fata,n-ai curajul.Ti-au picat genele de atata ura.Ti-a cazut sufletul.L-ai pierdut.Asa crezi?Ca l-ai pierdut?Te inseli...Vai,ce umilitor!Eu ti l-am aruncat.In ocean.In Oceanul Arctic.Cauta-l,daca n-ai ce face.Cauta-l printre talazuri,printre barci ingropate si prin nisipul gri colorat.Cauta-l.Asta trebuie sa faci.Sa-ti pierzi vremea,cersetorule...

Asa i-a spus sufletului lui.L-a parasit pe un scaun si-a plecat.

Povestea unei prietenii...

Se intampla de mult.Se cunosteau de mult,se putea spune ca de-o viata traisera impreuna...de o viata si clipe de dinainte,in vieti anterioare,de ingeri care s-au coborat pe pamant.

Deci nu se intalnisera de curand.Se intalnisera intr-o zi de mult,in clasa I,cand abia invatasera sa se dezlipeasca de sub"fusta mamei".Si de atunci,parca le si vad intrebandu-se"vrei sa fii prietena mea?"
Incepusera sa se apropie,pas cu pas.Se legase o prietenie firava...apoi mai stransa,se mai rupea in cateun loc si se cosea la loc...Si an cu an,cresteau si ele,crestea si prietenia lor."De data asta,nu ne mai certam,am crescut..." si legatura lor era prietenia a doua copilarii diferite,dar cu acelasi sens.
Doua satene...Doi copii,asta erau,doi copilasi care abia priveau lumea cu ochi senini...Si totusi aveau ceva ce le lega,ceva pe care cei din jur nu puteau sa inteleaga.
"Prietenia ta este soarele zilelor mele" isi spuneau.
Si ajungeau incet in diferite etape ale vietii...Erau fete,erau altfel...
Si in timp,ajunsesera la o concluzie:"Asa trebuie.Asa este.Asa trebuie sa fie..."
Si intelesesera ca trebuie sa scrie si sa citeasca.Isi doreau sa ajunga medici.Apoi,si-au destramat caile si nu isi mai doreau asta.Una vroia sa fie profesoara.Alta,nu stia inca.
Scriau...Scriau amandoua,si se sustineau...si se bucurau impreuna si plangeau impreuna...Si citeau impreuna si toate...impreuna."Tu dai sens vietii mele"...Ajunsesera sa isi spuna pe toate caile"Te iubesc!"Ce iubire infantila...
Erau niste copile asa asemanatoare,atat de multe aveau in comun...Isi impartaseau totul,totul...Aveau mereu nevoie de ciocolata,o prietena si un pachet de batiste.Si mereu isi spuneau"Te-ai vazut si din spate?"Si ridicau din sprancene,desi niciodata nu spuneau"Ti-am zis eu!"
Erau asa apropiate!Asa mult se iubeau...
Prietenia lor crestea in ele odata cu adolescenta,cu maturitatea,cu gandurile si visele lor,cu idealurile...Erau mai mature...mult mai mature decat ceilalti,si altii le intelegeau altfel,mereu altfel.Nu mai iubea una,nu mai iubea nici cealalta.Asa era intelegerea...
Se intelegeau ca doua picaturi de ploaie,asa de bine!Si cantau,si citeau,si scriau...Si intotdeauna ele erau altfel,mult mai mature...
Si ce prietenie putea sa bata in geam cu picaturi de ploaie,cu ingeri de insomnie,cu stele,cu cer,cu mare,luna,zeite si zei...cu iubire si sperante,ca in vise,decat prietenia copilariei lor?
Erau niste copile...Erau...
Acum ce sunt?
Aceleasi prietene...Prietenia lor a ramas,desi timpul a trecut in zbor pe langa genele lor indoite...
Erau ele...Lorelei si Tess,copilele de altadata...

Tess,only you can hear my soul...Tovarasa mea de tristeti.Tovarasa mea de glume tampite.Tovarasa mea de amuzament.Iti multumesc pentru tot!

Pentru ca de-aia.

Pentru ca ador apusul ochilor tai in prag de seara si zambetul tau somnoros de dimineata.Pentru ca imi place rasuflarea ta linistita si obrajii tai cu o gropita in partea stanga.Pentru ca iti iubesc soaptele care imi ating tamplele incet,apoi urechile si imi ajung in suflet.Pentru ca ador somnul tau peste genele mele si tacerea ta absurda.
Pentru ca imi place cum iubesti imperfect si urasti cu iubire,pentru ca imi place mana ta dreapta cu care scrii si mananci iubire.
Pentru ca primavara ti s-a asternut pe par si ti l-a facut mai auriu,mai lung si mai parfumat.Pentru ca o ploaie ti-a spalat ochii si i-a facut albastri ca niste picaturi perfecte de apa.Pentru ca vreo floare ti-a murdarit buzele de rosu si ti le-a indulcit cu polen.
Pentru ca vreun fluture ti s-a pus in ureche drept cercel si o buburuza in cealalta ureche.Pentru ca o bucata de cer ti s-a lipit de piept si a devenit colier si pentru ca iarba ti s-a facut rochie verde,de matase.
Pentru ca stele iti cad din par prin pulberi argintii si pe pamant se fac stropi de roua.Pentru ca luna ti se joaca in par si cade pe oglinzi,la intamplare si se inmulteste si apoi se baga in patul tau la culcare.
Pentru ca vocea ta este un sunet calm,ca susurul apei de cascada si in urechile mele suna a cantec sprinten.Pentru ca privirea ta e o flacara in noapte,un cutremur pe pamant si furtuna in cer.
Pentru ca parfumul pielii tale suna a parfum e liliac alb de iarna si parul tau miroase incredibil a piersica.Pentru ca hainele tale miros a lalele galbene si genele tale au parfum de flori de cires.
Pentru ca mainile tale imi mangaie magnific parul si fruntea,pentru ca buzele tale imi saruta incet ochii de "noapte buna!" si pentru ca ador mangaierea ta cu care ma adormi,de-acolo,din steaua ta de unde ai cazut.
Pentru ca te strang in brate.
Pentru toate astea,te iubesc.(Asta pentru scumpa mami si pentru prietenica mea cea mai buna si cea mai dulce,Tessica mea iubita.Si pentru Gabica,sa nu se supere:) )

Si vroiam sa iti spun,mult iubita mea Tess,ca aseara ti-am pus soaptele sub plapuma ca sa le incalzesc,erau asa de reci...Si langa ele,mi-am pus inima si poza noastra.Cea mai frumoasa.Inima mea batea langa poza si langa soaptele tale,in timp ce tu imi sopteai prin zambetul tau "noapte buna".Si stii,Tess?De dimineata te-am iubit cu trandafiri galbeni.Numai pe mami am iubit-o cu trandafiri albi,ca semn al copilariei de mult apuse...

Iubesc liber,iubesc 3 persoane enorm,si inca una pe care nu imi doresc s-o iubesc,dar o iubesc!!

Despre stele si noi

500 de stele
Palesc pe obrazul tau
In pulberi fine,
Portocalii si fericite.
500 de stele,in feerie de intuneric
Se nasc in fiecare noapte
Pentru sufletele noastre incalzite in soba.
Iubesc asa mult diminetile,
Cand se nasc stele in spatele umerilor tai
Si unde vinete ne trimit cu gandul
In spatiu,de unde vin stelele...
Iubesc asa mult cerul,
Care trimite stele spre noi,
Prin geamul meu de la balcon
Putin spart in coltul din dreapta,sus,
Spart de tine cand ai adus
Prima stea in casa...
Iubesc asa mult ploile
Prin care curg stelele...
Cand cade cate-o stea,
Nu inseamna
Ca trebuie sa ne punem dorinte...
Inseamna ca un suflet
S-a agatat de ea
Si a lasat-o in jos
Spre mare...
Deci sufletul s-a ridicat de pe Pamant...
E un om mai putin in lume.
Si unul mai mult,apoi...
Noi tot 2 am ramas.
O stea cade,
Alta se naste,
Si mereu sunt 500 de stele
Pe balconul meu.
Sunt mai indepartate,mereu
Pornesc din locul lor,departe
Si dimineata revin,obosite.
Stelele se prind de ochii tai
Si-mi vii in casa luminat
Asa ciudat si rece,
Caci stelele sunt reci...
Dezbraca-te de nefericirea
Hainelor tale aromate
Cu parfum de toamna intarziata...
Eu mi-am pictat fruntea in galben
Si ochii in verde,pentru tine.
Tu ti-ai vopsit buzele in iubire
Si mi le-ai umplut
Pe ale mele
De tine...
Necuvintele tale-mi sunt asa de cunoscute
Si soaptele tale asa aproape...
Pentru ca 500 de stele,
Se nasc in fiecare seara
Pentru noi,
Si alte 500 de stele
Mor invidioase pe dragostea nostra.
Si raman mereu 500 pe balconul meu
In care miroase
A praf adormit si-a iubire...
Si-au cazut 3 stele
Pe foaia ta cu poeme
Si ti-au murdarit-o de galben...
500 de stele...

Pentru Gabica...Nu stiu de ce,dar m-am gandit la Gabica,uneori...

Descompunere bizara...

Cu parfum de liliac ti-am numarat necuvintele de la 1 la 2002.Mi-am potolit setea de ochii tai,o sete amarnica,de trupul tau,o sete incredibila...Am baut mii de ploi pentru tine,am mancat mii de raze de soare sa te luminez pe tine...
Imperfect ti-am sarutat tamplele de sute de ori,am numarat eternitatile de la 4 pana la 136 din 2 in 2 si inca o data...Absurd,tu imi apari straina...Mi-am intins aripile pana la tine,sa te ating in suflet,si marile din trupul tau s-au destramat prin tine si mi-ai udat aripile ingalbenite de vreme si mi-ai luat zborul.
Mi-ai ferecat inima in cutii negre de carton si le-ai urcat in pod,ca sa mi-o ude ploaia,sa mi-o spele de pacatele tale amortite in mine si de fericirile mele adunate intr-un atriu.
Mi-ai furat 2 gene pe care ti le-ai bagat in san.Ti-ai implinit dorintele:una sa ma arunci pe mine in mare,alta,sa imi arunci aripile in cer.Doar inima mi-a ramas pe pamant,inchisa perfect in niste cutii ce miros a mucegai...
In podul tau imi ascult inima cum inca bate pentru tine.E primavara,si n-am de gand sa imi opresc inima sa infloreasca.Podul tau e rece si umed...Atat de solitar,tipic unuia ca tine...
Trupul meu zace pe fundul Marii Rosii.Sufletul meu zace prin podul tau,rastignit pe fereastra,privint cerul...Inima mi-e in cutii,cu tot cu vise,si aripile sus,in ceruri...O descompunere bizara,asta sunt...Plin de seninatati,sufletul mi-e inca rastignit in fereastra...

Degeaba.

De o ora batuse miezul noptii.Era a saptea noapte de Marte.Eram pierduta intr-un nemarginit intunecat,cu gandul aiurea agatat intre margarete.Era noaptea in care,cu o ora in urma,tu trebuia sa apari,imi promisesei de atata timp...Asteptam,poate,in zadar,asezata pe insule de nelinisti si deznadejdi...
Spune-mi...ai sa mai apari vreodata?
Te-am asteptat enorm de mult,poate nici nu stiu cate secunde am pierdut prin tine,cate ore de nesomn.Stiam ca n-ai sa apari.De fapt,o singura speranta mai aveam,ca poate ielele nu mi te-au furat si ai sa apari...Se zice ca in a saptea noapte de primavara ies ielele si fura inimi.
Eu am preferat sa astept.Stiu ca n-am atipit nicio clipa de dorul tau,iubite...Anul trecut,pe aceeasi vreme,mi-ai spus ca te vei intoarce in noaptea asta,dar nu mi-ai spus si unde pleci...A trebuit sa ascult,sa te vad cum pleci si cum iluzia umbrei tale a ramas pe podea,a trebuit sa inchid ochii cu grija,de teama sa nu iti strivesc imaginea si sa imi misc capul asa incet,ca sa nu pierd susurul vocii tale...Lacrimile curgeau pe podea...picaturi umezi si reci,picaturi triste,care-mi amintesc acum de tine.Au fost 7.7 lacrimi,de 7 ori te-am iubit,de 7 ori te-am urat,de 7 ori am zis ca nu vreau sa iti mai vad vreodata chipul.
Nu vreau.Nici acum nu vreau,doar tanjesc dupa trupul tau ca dupa o lumina in timp de noapte cruda.Sunt ofilita...In fata ta iti sunt umila unghie stanga...
Inflorise primul liliac sub ochii mei si totusi nu imi pasa.Inflorisera 3 lalele...si 5 margarete...Si totusi...nu mi-a pasat.Pe tine te astept sa infloresti...
Au trecut clipe vesnice,ore pline...Era noapte cu luna si stele,noaptea cand ai plecat:aceeasi luna care imi suspina peste obraji..."Nu o sa mai vina"...Si n-am inteles-o.Imi spunea continuu asta.Te-am cautat prin zi,prin noapte,peste munti,printre stele...
Poate cerul...poate marea m-a mintit...Mi-au spus ca vei veni...curand...vei veni,sau te voi gasi eu...Dar nimic.
A fost o noapte cruda,care nu iarta,o noapte in imediata vecinatate a umilintei,a unei tristeti inimaginabile,a necuvintelor si neiubirii,a nesentimentului...A fost o noapte in care numai eu am plouat cu lacrimi.In rest,a fost senin...In mine au incaput toate marile lumii,toate oceanele,am fost furtuna.

Si tie nu ti-a pasat.N-ai mai venit...

O parte de primavara-un colt de suflet...

Primavara isi coboara aripile incet doar,ca o parere,nesonor si colorat peste gradina ta:un colt perfect de rai.
Flori marunte,ca visele toamnei se cern prin iarba de matase.Roua se tese la geam ca o panza de paianjen si cerul e nemarginit:albastru si senin ca un strop aproape rotund de ploaie...
Imperfect se tes frunzele in mar.O parte de primavara abia s-a culcat,nefiresc,peste tamplele salcamului,trezindu-l...
Si fluturii s-au trezit.Unul alb,ca o fantasma neteda isi lasa in urma praf de creta.O luna a lui Marte,verde si vesela,s-a oprit in gradina ta ca un fel de tinerete si ti s-a cuibarit in sufletul salcamului tau.
Mi-era dor de-asa un martie,ca un copil infantil peste care trec fluturi si flori,vise colorate,iarba verde si un vant dulceag cu miros de primavara.Gradina ta este,in primavara asta,coltul meu de suflet.

Ne-am jucat…

Ne-am jucat de-a viata
Cum se joaca visele de-a intunericul
Si gandurile de-a “baba oarba”!

Ne-am jucat de 10 ori de-a semnele zodiacale
Mereu eu eram fecioara si tu sagetatorul!

Ne-am jucat de-a cuvintele
Cum se joaca un scriitor cu silabele
Si un copil cu alfabetul!

Ne-am jucat rolurile
Pe scene de teatru si in cinema
Eram niste papusi de paie ofilite
Cu care se jucau ingerii…

Am fost

Am fost o dimineata
Si,vai,cat te-am iubit
In dimineata aia...
Purtai pantofi de lac
Si timpu-ti lumina surazator tot chipul
Si sub fereastra
Se coseau imaginar vise involburate...
M-am indragostit de tine nebuneste,nici nu stiu cum...

Am fost o ploaie,
Te-am dat de gol,te-am spalat
Si am aflat atunci cat erai de verde...
Cat mi-ai placut pana atunci,cat mi-ai placut si dupa...
Atunci mi-ai aruncat un curcubeu la intamplare,
Visatoareo,el a ajuns in cer,tu ai ramas.
Si totusi te iubeam nespus.

Am fost un planset din desert.
Si,oh,tu m-ai cules dintre pietre,
Ca pe niste margele,si m-ai pus la gatul tau lung si subtire.
Ti-am simtit parfumul clipe-n sir
Si vibratiile gatului tau m-au facut sa tresalt...
Cand m-ai simtit asa energica,m-ai dat jos de la gat
Si m-ai pus prin buzunar la intamplare...

Am fost o Luna pe Cer
Nu stii cat ma jucam cu stele in parul tau,
Si prin fereastra intredeschisa te priveam cum dormi
Si-ti sarutam tot chipul cu mine si cu Cerul,
Ca atunci cand saruti un copil de "Noapte buna!"
Si,Doamne,eram si Soare si faceam zilele senine pentru tine,
Eram ca un copil hoinar,nebun,al Cerului...
Asa mult te-am iubit...

Am fost un ocean...
Mi-am stins in mine toate gandurile negre
Si doar pastram cele mai frumoase perle:amintirile tale...
Te pastram pe tine intre cele mai frumoase scoici.
Eram innebunita dupa tine,eram asa de mare
Iar tu asa de mica,domnita...
Te iubeam atat de mult cand eram un ocean!

Am fost o pagina dintr-o carte...
Cat te-am facut sa nu ma intelegi,
Doar ca sa ma recitesti de 1000 de ori
Si tot sa nu intelegi nimic
Si sa revii la mine,sa nu ma uiti...
Ma invatasei pe de rost si tot nu ma intelegeai...
Eram un ghem de iluzii si sperante,
Un ghem de iubire urias,asa mult te-am iubit...

Am fost un fluture
Si mi-am deschis aripile si te-am imbratisat
Doamne,cat te iubeam,as fi zburat
Asa de mult
Pana la capatul lumii
Ca sa ajung la tine,dragostea mea
Si,vai,iubito,cat de frumos eram si ma indragostisem de tine
Asa mult te iubeam cand eram un fluture...

Si-acum am ramas nebuna de tot ce am fost candva:dimineti de primavara,de vara...calde...,o ploaie calda...,un planset din desert(un planset clar si amarnic,cu dor de orice),Luna,Cerul,un ocean,o carte si un scris si UN FLUTURE...

Zile de mai...

Mi-e asa de dor de zilele de mai...
Vai,cat as adora surasul tau imperfect si ochii tai cuminti ca diminetile...
Te-as duce in gradina si ne-am pune toate florile in par si apoi ne-am uita in oglinda apei cum inflorim...
Cat as mai pierde timpul pe bratele tale lungi,mereu calde,privind cerul printre ramuri de mar si frunze verzi...Cat ti-as privi infinitul din ochi si absolutul de pe buze,cat ti-as urmari jocul umerilor tai goi peste care bate vantul de primavara...
As astepta rasaritul soarelui dimineata de dimineata,te-as adora iar pe tine...
As muri in fiecare noapte de dorul tau si m-as trezi cu numele tau incrancenat pe buze si cu visul tau in amintire si iar as privi geamul indelung,pana te-as vedea rasarind ca un soare tacut dupa colt si ti-as iesi in intampinare...
M-as plimba prin toata gradina si as cauta diamante prin iarba,m-as agata de fluturi,m-as ridica la ceruri si te-as privi cum imi zambesti de jos capruie si satena.
Vai,cat te-as iubi de-ai fi a mea in primavara asta...Cate agrafe de timp ti-as prinde in par,cu clipe cu tot,sa iti aduci aminte de mine...Cate ploi as petrece afara cu tine,de dimineata pana seara...Cate zile insorite am avea,cate iubiri,cate amintiri...
Privirea ta,flacari in noapte,gandul meu,iluzie portocalie,surasul tau,galben ca o papadie,visul meu,visul unei zile de mai...
Si cate stele as numara in noapte de dragul tau si as privi-o pe cea din care tu imi zambesti fermecator,ti-as spune basme si povesti,m-as face luna de mai pentru tine...
Poate nici nu iti amintesti primavara trecuta,cati ghiocei ti-am daruit,de cate ori ne-am imbratisat sub marul inflorit,cate parfumuri dulci mi-ai lasat pe haine,de cate ori mi-ai impletit gandul si parul...Si,Doamne,cat te-am iubit in primavara aia!
Mi-e asa de dor de zilele de mai...

Dintr-un jurnal de nunta al unui barbat...

Lalele negre ti-am dat,iubito,cadou de nunta...
De-atunci mi-am amprentat in suflet amagirea...
Si-n trup si-n gand aveam amurgul furisat,
Se inaltase toata bolta de-al tau planset.

Omorasem un fluture la nunta noastra,iubito!
De-atunci nu stii cat suferit-am,draga,
M-am apucat si de fumat,si de baut vin ieftin,
Apoi stii bine,mi se increteau pe inima dureri,si m-am lasat...

Am rupt zarile in timpul nuntii noastre,iubito!!!
Si cerul s-a rasfrant in mii de feluri,nebun de alb...
Te-am leganat cand tot argintul vroia sa isi ia zborul de pe crini...
Vazduhul tot isi dorea moartea,iar tu plangeai in miezul noptii...

S-au stins toate vanturile la nunta noastra,iubito!
Pe cerurile de matase ne plimbam sihastri amandoi ca pe o plaja de la Eforie Nord.
Eram in timpul nuntii,nici la biserica nimeni nu ne vedea,caci nu era nimeni,
N-a fost decat Dumnezeu,noi doi si un buchet de lalele negre...

Iubito,au inflorit salcamii abia,la nunta noastra mare,
Se farama in ape noaptea insetata,aurul tau era cuvant,tu lasa-ma sa ard de platina.
Draga,credeai ca sunt o neiubire,tesut din fir de luna alba,
Domnita,o stea mai moare acum de dorul tau,intr-o taina nesfarsita a noptii...

Iubito,la nunta noastra ti-am adus un buchet de lalele negre,
Si a plouat cu vise si cu amagiri,si am baut si am fumat,si te-am furat,mireasa mea,
Ti-am dat o rochie neagra,erai data cu creion negru la ochi,egipteanca mea,si ruj rosu pe buze.
Inchide-ti acum ochii pe vreo umbra care tremura perind,te rog sa plec lasa-ma tu,
Ca-n cer de jar numai o cioara zboara,numai roua mai plange cum facea la nunta noastra...

Si ai murit la nunta noastra...

(conversatie cu un suflet noncolor)

Lorelei-De ce trebuie sa ma indragostesc tot timpul de sufletul tau?
Suflet C-Pentru ca m-ai uitat...
L-Nu...Nu te-am uitat,mi-e dat sa te iubesc...
C-Nu ti-e dat,nu intelegi...Tu m-ai uitat de mult...
L-Mirosul pielii tale e prea puternic pentru mine,imi tremura mana dreapta intr-o lumina perfect galbuie...Te simt ca pe o iluzie,halucinatia trupului tau imi vine in minte ca parfumul de margarete...
C-Minti...Nu iti mai sunt...nimic...
L-Te asezi in mine ca o carte deschisa...Te vad in canile de ceai de pe noptiera,te vad pe pereti ingalbeniti,bolnavi,ma culc cu tine in gand...ma trezesc cu numele tau pe buze...
C-Ba nu...E doar mintea ta...
L-Ma cuprinzi de dimineata pana seara...ma strangi...
C-...
L-Shh!Taci...asculta-ma,suflete...Azi e o zi mare...o zi in care sufletul meu a incercat sa isi adune toate puterile si sa izbucneasca...Nu pot!Sufletul tau imi sta in fata...ca o sfoara care ma cuprinde...Nu pot sa fac nimic din cauza ta...
C-Fantezii!
L-Am nevoie neaparata de un prieten...De oricine,de un prieten cum mi-ai fost tu...candva...
C-Chiar asa?Nu mi se pare...Ai deja.
L-Nu.N-am.Adica am...Dar te vreau pe tine,esti singurul suflet de care ma pot agata cu orice fel de ata fara sa am teama ca voi cadea...Te rog...Lasa-ma sa ma agat din nou de tine,nu imi ajunge sa ma inec in tine zilnic,prin lacrimile mele...Am nevoie de tine...Ca prieten...
C-Si daca ti-as fi prieten....Si ce daca?Prietenii nu exista,sunt fantezii ale sufletelor...Esti nebuna...N-ai nevoie de mine.Ai destui prieteni,esti nemultumita,niciodata nu iti ajung....Prietenii tai ,stiu,nu te-au abandonat,poate niciodata,dar sa intelegi ca nu te pot ajuta de fiecare data...
L-Ba da...Tu ma poti ajuta.
C-Nu pot.Si nici nu vreau...De ce ai nevoie de prieteni?Ai destui,iti spun...Altii n-au deloc si nu se plang.Pentru ce exista prieteni?
L-Nu stiu...Te rog...
C-...
L-Incearca sa intelegi.Visele mi s-au decolorat de tot,de cand nu mai am cu cine sa le impart...
C-Poate ca nu ma intereseaza...

Pentru ce exista prieteni?

Pentru ea

Draga mea invatacica,

Te inalti ciudat in ceruri...
Atat de absurd,te visez cu ochii deschisi,te uit in timp...Nefiresc incerci sa ma ajungi...Eu sunt deja departe,asa de sus...Am trecut de stele si de alte galaxii indepartate si necunoscute...Am gasit raspuns la zeci,poate sute de intrebari pe care le aveam de mult...Cerul nu m-a dezamagit niciodata...
Te vad infiorata,ratacita intr-un noian de sperante si iluzii,incerci sa inspiri un aer pe care l-am lasat in urma in trecerea mea...Incerci sa il inspiri ca sa imi iei urma...Nu te gandesti ca te poti intoxica,parfumul meu de flori de primavara este atat de tare,infiorator,mult prea tare pentru simtul unui om caruia...abia i-au crescut aripile...
Nu-i asa?Abia ai invatat sa zbori,eu sunt de mult un fluture...De mult mi-au crescut aripile,am invatat sa zbor,m-am experimentat in milioane de feluri...Ma urmezi,micut fluture,"invatacel".
Esti un randuitor,insuportabil,ai chipul unui om care o ia de la inceput cu greu,desi mult si-a dorit sa faca asta.Ai chipul unui om insistent,nu intelegi nimic,nici macar ca eu incerc sa te ajut,dar mi-e imposibil,nu ma pot intoarce dintre astre sa devin iar un pamantean,intelegi?
Ma sufoci,am pleoapele ingreunate de suferinta ca nu poti fii cu mine,am buzele imperfect conturate de visele mele,de-ai putea sa ma intelegi,visele mele rupte dintr-un ceas de fluturi,eventual sa crezi ca mi-as intinde o aripa sa te ating in crestetul capului,dar mi-e frica,nu pot sa imi smulg dorurile,nici gandurile,sa mi le topesc in temperatura ta...Incet-incet par ca devin un inger,astfel am o temperatura mult mai mica.
Grabeste-te...Clipele trec nefiresc de repede,se ascund in hainele mele albe,tu trebuie sa le prinzi...Treci peste timp,nu e asa de rapid,intrece-l,fura-l,distruge-l,fa-l vesnic,nu efemer,rotunjeste-i clipele in ore,in zile,in ani,in veacuri...
Tu trebuie sa ma ajungi,agata-te de vreo speranta,am lasat in urma mii de sperante,foloseste-le!
Incearca sa devii matura,sa te inalti in ceruri splendid,asa cum m-am inaltat eu,ca o balerina,grandios,special,elegant si discret...Nu fii aiurita si grabita,s-ar putea sa te ratacesti mai rau...Tu doar urmeaza-ti drumul,sau urmeaza-mi-l...
A ta,Lorelei...

Cand...

Cand va inflori din nou o primavara,
Pe dealuri cu lumini de ghiocei,
Voi auzi din nou vocea ta rara,
Cu clinchetele tale de cercei,
Vor rasuna in raze stanjenei,
Cand va inflori din nou o primavara...

Cand se va aprinde o noua dimineata,
Desprinsa chiar din soarele auriu,
Va coase zorii tai cu un fir de ata,
Obrazul tau stangaci si roscaliu,
Se va trezi si el din somn alb alburiu,
Cand se va aprinde o noua dimineata...

Cand va curge timpul ca lacrima ta senina,
Ma vei privi cu ochii tai adanci ca inserarea,
Vor cadea florile si frunzele-n gradina,
Vazduhul va muri si aripile,inaltarea,
Vor cadea-n sideful ierburilor de lumina,
Cand va curge timpul ca lacrima ta senina...

Cand va veni vreodata toamna insingurata,
Voi prinde in carlige frunzele cazute
Se vor desprinde fluturii din vara cautata,
Privighetorile-or sa cante,nevazute,
Tu o sa plangi sub genele-adormite,
Cand va veni vreodata toamna insingurata...

Cand vei visa si tu cu mine
Acelasi vis,tinandu-ne de mana,
Ne vom iubi,
Cand vei visa si tu cu mine...

Suflete...!

Nu ma regasesc in tine,sufletul meu...Mi-esti asa strain,imi suni aiurea in gand,mi te zbati,nu te recunosc...Ba esti prea calm,de ma omori intr-o singuratate si o tacere albastruie sfasietoare,ba esti zbuciumat ca cerul in timpul furtunilor de vara si ma strangi.N-am loc in tine,intelegi?
Alergi,te opresti,fugi,stai pe loc...Nu te recunosc,ai stari antitetice...
Si eu?
Eu am ramas o perla in tine,atata ma cuprinzi...Din fundul marii,din nisipul argintiu(pulberea de stele pe care am sfaramat-o cand eram inca o pamanteanca),pana suuuus,in ceruri,pana unde se intalneste Marea cu Absolutul...
Suflete,daca m-ar inghiti un rechin infometat ca sa nu moara,m-ai salva dintre coltii lui sau m-ai lasa sa mor sfasiata?Ar fi atat de dureros...
Suflete,daca as ramane inchisa intr-o scoica rozalie(ca si cum m-as fi inchis cand eram o pamanteanca sub ochi si mi se inchidea toata lumea in fata mea),ai sfarama-o ca sa ma eliberezi,sa te vad iar?
Astea ar fi niste consecinte...s-ar putea sa ma ia valul totusi si sa nu ma pot prinde de nimic niciodata,sa dispar in neant...N-ar mai ramane nimic din mine,decat scrisul meu...
Suflete,trimite-mi o scrisoare in care sa imi zici ca Cerul plange cu stele,sau ca se da cu o pudra de nori uneori,sau ca e convalescent...Sa imi zici ca Soarele inca priveste de sus...Sa imi zici ca noapte de noapte Luna bate in ferestre,cu speranta ca cineva i-o va deschide si va putea sa intre si sa se priveasca in vreo oglinda...Spune-mi ca sunt un fluture,nu o soapta neinteleasa...
Suflete,nu te vad...Esti asa strain si inalt...Revino-ti pe pamant,intoarce-te la mine,suflete!!

Scrisoare de ramas-bun

Dragul meu Gand portocaliu,

Te-am cautat nesperat astazi.Te-am cautat aiurea pe unde am putut insa tu nu ai vrut sa apari.Ai fost oare,astazi,plecat in Rusia?
M-am hotarat sa iti scriu o scrisoare in care sa te anunt ca plec si sa te rog,cu sperante si vise,sa ma insotesti intr-o calatorie plina de povesti,povestiri si amintiri...Sa stii ca imi iau si sufletul cu mine.
Azi am intrat in odaita ta de sub staretie in care Luna,impodobita cu raze, si Cerul,oval si naiv,presarat cu stele argintii,te privesc.
Gandule,daca as minti as spune ca mi-a placut.Dar eu vreau sa spun adevarul.Odaia miroase a parfum de femeie.Gandule,te-ai indragostit?Pe noptiera ta,o poza.O poza,o lampa,hartii aruncate,hartii cu alte ganduri,un pix rosu,doua creioane(dintre care unul avea varful rupt),o lumanare rasturnata,parea abia aprinsa si stinsa imediat(de parca nu ai fi vrut sa miroase si a fum),un caiet inchis cu o coperta visinie,ochelarii tai dreptunghiulari,un roman de dragoste,un cercel...Atata dezordine in capul meu...Gandule,ti-am gasit cheia de la jurnal.N-am indraznit sa ti-l deschid.Mi-era teama sa nu gasesc fotografii cu vreo femeie pe care eu sa n-o cunosc.Cercelul tau(tin sa spun) nu era al meu.Eu nu am cercei cu piatra gri. Pesemne ma inseli,Gandule...
Esti dezordonat ca un copil hoinar...Oi fi tu un copil,dar asta nu inseamna ca trebuie sa imprastii totul.Totusi,te-am adoptat de cand aveai 3 zile.Atat!Erai de-o schioapa!Te-am crescut pana la varsta asta iar acum ma inseli si nici macar nu imi zici...ca te-ai indragostit...de vreo femeie bruneta,tunsa frantuzeste,cu ochii verzulii si jucausi...
Gandul meu portocaliu,unde ti-e capul?Sa stii ca ti-am vazut dulapul.Hainele tale,unele negre ca visele mortii,altele albe ca idealurile ingerilor,altele colorate ca zilele de mai,erau aruncate la intamplare.Asa te-am invatat eu?
Poate acea femeie ti-a sucit gandurile de tot...
Cred ca ai plecat de acasa cu primul tren.N-ar fi prima data.Stiu.Privesti geamul aburit,lung,pe care faci ferestruici de lumina cu respiratia ta calda.Desenezi o casa cu un copil cu trei fire de par in cap,aproape schiop,langa;un copac micut,fara frunze,un soare cu 5 raze,foarte micut si palid,care apune in spatele unor dealuri.Pe hornul casei iese fum,inseamna ca e toamna tarzie si e frig.Cauti?Ce cauti?Iti cauti gandurile sa ti le aduni,imprastiatule!
Sa stii ca m-ai dezamagit.Nu credeam ca poti sa fii asa copil.Ai ani multi,intelege ca jucariile au stat!...De acum,maturizeaza-te!Nu poti sa fii copil toata viata...Stiu ca unii se nasc batrani si altii raman tineri toata viata.Eu nu m-am nascut batrana.Eu sunt tanara,toata viata.Si pentru mine jucariile au stat,demult...Si mie imi lipsesc uneori.Dar eu nu am gandul tau.Gata!
Gandul meu portocaliu,te rog sa te intorci acasa.Eu maine seara,pe la orele 21,voi pleca destul de departe.Daca vrei,scrie-mi o scrisoare sa stiu ca esti bine,sau ca vii ori nu.Sa stiu daca iti fac si tie bagajul sau iti las o cheie agatata acolo sus,stii tu cutiuta...
Ramas-bun,Gandul meu iubit.Ne vedem maine,sau saptamana viitoare.Asta in functie de data sosirii tale.Anunta-ma cand ai de gand sa vii inapoi Acasa,ca sa iti fac curat in odaita ta si sa iti pregatesc vreo prajitura....
Cu mult drag,
Lorelei...

Awards S.S

Primul meu premiu.Ma simt scriitoare,ma simt Lorelei.Ii multumesc din suflet dragei mele prietene,Kriss,pentru ca ma apreciaza si ma stimeaza:*
Totusi le multumesc tuturor care imi acorda momente pretioase din viata lor in care imi citesc blogul(aberatiile si nebuniile mele de scriitoare).Le multumesc pentru comentarii si aprecieri!
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care ne explica ce este cu premiul;

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List...

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.



De la mine,premiul merge mai departe catre:
Anilei
Kriss
Theo
Roxx
22minutes!
Confessions Of A Love Addict
Iulia
Slow Motion
Cauta-ma ca sa te gasesc...
Ermetica

Stiu ca unii deja l-ati primit.Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca si Lola si Lolrelai.Ele il au de la nastere;).In rest,cei care sunt mai sus sunt pentru mine(nu in ordine,ci fiecare pe locul I) cei mai buni bloggeri si scriitori.

Care ar fi farmecul Lunii,daca ea n-ar exista?

Aseara am crezut ca Luna curgea in cascade...Era prea frig sa o aud perfect,imi inghetasera urechile dureros si se inrosisera cumplit.Mi-era deja frica sa nu inghet de tot,ca sa nu pot auzi deloc Luna,niciodata...
Cand privesc mai bine,se vedea in toata splendoarea ei.Luna.Cazuse pe un bloc cu 6 etaje.Era atata lumina,incat nu am putut sa o privesc asa clar cum plangea.Era atat de trista!!Cazuse din Cer si in caderea ei se lovise de o stea si isi facuse o rana mare cat mine.As fi vrut sa ajung la ea si sa o pansez,dar as fi orbit si eu,si aripile mele ar fi albit asa de tare incat nu le-ar mai fi putut nimeni vedea vreodata.Si ar fi fost foarte trist.Ea nu putea sa urce inapoi,in Ceruri...Si ii era teama ca o va prinde lumina zilei pe Pamant,si asta ar fi,din nou,foarte trist.Cine ar mai lumina noptile,daca n-ar fi ea cu stralucirea ei?Atunci,care ar mai fi farmecul Lunii,daca ea nu ar mai exista decat ascunsa intr-o perla,pe fundul Marii Mediterane...

Azi Lorelei simte miros de iubire...

Azi iarasi mi-a fost dor.Am simtit miros de portocale si mi-a fugit gandul imediat,la Vara.Uitasem,pentru o clipa,sau poate chiar pentru mai mult timp,ca nu e Vara.Ca nu e nimic ce ar putea sa insemne Vara,nici cer albastru senin,nici soare,ca un cadran etern,nici harfe rasturnate de iarba si de flori...
Am simtit miros de vant surazator,azi...Si mi-am adus aminte de Noiembrie!Atat de mult il uitasem...Atat de mult nu i-am simtit mirosul,nici gustul sarutului,nici hainele-i umede si reci,nici genele ude de ploaie...nici respiratia agera...nici ochii privindu-ma...nici sufletul aproape-mi...
Am simtit parfumul tau,tot azi...Si mi-am amintit de tine...De parfumul tau dulceag,de degetele tale...De mainile tale,de ochii tai vicleni si maslinii,de parul tau,de hainele tale negre ca visele mortii,de zambetul tau...infantil...ironic...neastamparat dar asa de dulce...de oja sidefata cu care iti colorezi unghiile,cateodata...
Astazi am simtit parfumul atator primaveri inmormantate...Atat mi-era dor de ele...de flori,de pomi infloriti si de cirese...
Azi am simtit parfum de romana,de carti vechi...De reviste,de comentarii si poezii,de "Ciresarii",de diriga...Am simtit parfum de ceea ce iubesc cel mai mult:romana,cu tot ce tine de ea...poezii,diriga,blog,comentarii si demonstratii,invatat si definitii...diftongi,triftongi,atribut si complement,verbe impersonale si locutiuni adverbiale...de toate...

Azi am simtit parfum de mine si de aripile mele pe care mi le-as fi intins ca sa te ating in suflet.N-am facut-o.Tu esti departe si te ascunzi.Iubesc un alt suflet.Tu taci prea mult si te vad prea rar.Atat de rar incat iti uit fata si gandul.Pe celalalt suflet il vad mereu,in vise,in gand,sau in sufletul meu si in realitate...
Pe tine te iubesc enorm,dar pe celalalt suflet,infinit...
Azi Lorelei iubeste.Azi Lorelei simte miros de iubire...

Jocul si joaca

Doua realitati paralele,una din care vartejul ametitor si universul de sanse si riscuri face parte,alta pe care o defineste subanteles viata in sine,par sa se contrazica reciproc in devenirea a doua lumi copilaresti si numai ipotetice,caci ceea ce se intampla cu adevarat nu face parte decat din pamanturi diferite.
Joaca reuseste,prin vise,hazard,lupta si raset,sa devina,in viata unui om,o modalitatte infantila de a raspunde la imperativele timpului.
Joaca defineste omul,il creste,raportandu-se de la varsta frageda a copilariei pana la adolescenta,tinerete,maturitate si pana la batranete.Ea exista,presupune reguli si se leaga:se leaga cu realul si devine ireal si cu lumea si-o cunoaste...
Pasajul ludic al vietii incepe cu inocenta si se termina intr-o viata de om,ceea ce noi numim maturitate...Cu toate astea,joaca presupune spontaneitate si dorinta de cunoastere,presupune o societate cuprinsa intre instinct si ceea ce stim deja,intre lumea reala si cea impusa de imaginar.
Ajungem sa credem,prin joaca,faptul ca aceasta e ca o poveste si plangem cand se termina.De fapt,copilaria insasi,cu tot ceea ce ea presupune,ajunge a fi o poveste.Si cine n-a varsat niciodata lacrimi amare,fie pe fata,fie pe ascuns,fiindca o poveste minunata se sfarsea si urma despartirea de personajele dragi ale unui joc de cuvinte?
Jocul e oricum o alta realitate...El presupune atat legatura cu sufletul pe care il cuprinde,cat si un joc de cuvinte,de sunete,de miscare si culori in interpretarea artistica a poeziilor,a cantecelor,a dansului si a picturii.
Accentul jocului este totusi altul.Jocul reliefeaza atat puerilitatea unui copil cu idealul de a cunoaste,de a sti,de a descoperi,cat si amprenta maturitatii din fata hartiei,hotarata fiind sa inceapa sovaitor astetrnutul creatiei pe foaia alba.
Si totusi,amprenta copilariei incepe din cele mai vechi timpuri,pentru ca jocul e mai vechi decat omul.Jocul a inceput atunci cand animalele au vrut pentru prima data sa se joace.
Jocul inseamna dorinta,inseamna papusi si jucarii,inseamna fluturi si libertate,greseala si iertare,raset si plans.
Jocul si joaca se nasc si-atunci cand adultilor le lipsesc jucariile,le cauta si le strang in brate noaptea,pe ascuns.Se nasc atunci cand ne aducem aminte de ele si cand tu,un om"ingrozitor de mare",pari un mic copil doritor de joc.
Panze albe,nesfarsite,inaltate pe corabia unica a copilariei.Te vad infiorat,la tarmul unui ocean de nelinisti si departari,gandindu-te la jocul pe care ti se pare ca l-ai pierdut;oricine ai fi,tu porti pentru mine drapelul pur al copilariei...

Iubesc pe cineva.2

Stiti cate stele sunt pe cer?Atatea cati ingeri sunt.Atatea cate clipiri exista in viata unui om cu sufletul curat.Atatea de cate ori as vrea sa-i multumesc mamei mele pentru ca m-a nascut.
Ii multumesc pentru tot.Pentru ca exista,pentru ca ma iubeste,pentru ca o iubesc...Ii multumesc in primul rand ca m-a nascut si imi e mama.Ii multumesc ca m-a dat la scoala,ca mi-a cumparat cartile pe care le citesc cu atata drag.
Nu cred ca a mai existat vreodata o persoana care sa inteleaga atat de bine un copil.
Stiu ca ne punem intrebarea"de ce ne iubim parintii"...Nu stiu.Cert e ca asta e un alt fel de iubire...
Ma gandesc cateodata,sau poate de cele mai multe ori,ca imi doresc sa fiu mama.Imi doresc sa am un copil ca mine,desi uneori chiar cred ca sunt un copil pe care nu mi-l doresc.Nu stiu,mama a reusit sa impace si capra,si varza.A impacat si un copil inchis care,dupa ce l-a dat la scoala in clasa a 5a,si-a mai revenit din ceea ce era...Poate s-a maturizat.Totusi s-a impacat si pe sine si s-a stapanit.
Eu una,nu inteleg de ce ma iubeste.Chiar nu inteleg!Eu nu merit.Adica,ma rog,doar cateodata...Dar oricum,eu sunt genul care decat sa ma descarc in fata unui om,mai bine citesc carti sau scriu pe blog.Mama crede.Mama tace.Mama intelege ca un adolescent are nevoie de liniste atunci acnd sovaie in fata hartiei...
Stiti cate stele sunt pe cer?Atatea de cate ori as vrea sa ii spun eu mamei mele"TE IUBESC!"

PS:Asta trebuia sa fie postata altadata!!!

Iubesc pe cineva.1

Expressul sufletului meu ma duce de fiecare data sa imi vad persoana draga.Foarte draga.Si cred ca nici nu are rost,macar pentru o clipa,sa mint,si sa nu consider acea persoana ca pe o a doua mama.Nici mai mult,nici mai putin.Cine stie,sa inghita in sec.Asta e,asa e si se stie prea bine.Iubirea e un sentiment inexplicabil.O iubesc incontrolabil si irevocabil.
Pur si simplu imi dau seama de asta de fiecare data cand o vad.De fiecare data ma gandesc pur si simplu ca imi e ca o mama.Ca m-a invatat multe chestii despre viata,si nu numai despre ceea ce ii e menit sa ma invete.M-a invatat mult sa fiu om,si mi-a deschis sufletul spre multe.Ea a fost cea care mi-a dat de citit "La Medeleni" si de atunci m-am indragostit de citit.Ea mi-a zis pentru prima data,din suflet,ca scriu frumos.De atunci scriu pentru ca e cea mai mare pasiune a mea.Ea m-a invatat ca trebuie sa ma schimb mai intai eu,ca sa ii pot schimba pe ceilalti.Ea m-a invatat ca orice prietenie are impasuri,insa se rezolva cu putina dragoste si intelegere.Ea m-a invatat sa am prieteni.Ea m-a ajutat.
Pur si simplu nu mai pot sa zic"nu e asa".Ba e.O iubesc la fel ca pe o mama.La scoala imi e mama,atunci cand e cu mine,ea e mama mea.
Vreau sa imi gasesc cuvintele.Sa pot sa demonstrez ca nu e nimic de moment,ci ca asa simt oricum,oricand...Vreau si pot s-o spun ca atunci cand o vad mi se umple inima,si ca astept cu nerabdare sa vina ora in care sa o vad,pentru ca uneori o vad doar o ora pe zi...Nu ma inteleg nici pe mine.Si nu pot sa cred ca sunt oameni care nu pot iubi o astfel de persoana:o persoana atat de minunata!!
Dar sincer...Diriga imi e o a doua mama.Si la propriu,si la figurat...Si sunt mandra de asta!Sunt mandra ca am doua mame pe care le pot iubi din tot sufletul!
Si ii multumesc din suflet pentru ceea ce e,pentru ce m-a invatat.Ii multumesc ca exista.Si o iubesc.

PS:Azi am vorbit de diriga.Alta data gasesc eu persoane despre care sa vorbesc.Fiecare la timpul lui,stiu eu de ce.

Mai...Spuneti-mi si mie!!Sunt nebuna ca imi iubesc diriginta?

Sunt dimineti...

Sunt dimineti
Cand cerul
E greu si parc-ar plange
Dar nu.E doar convalescent.
Iti rade in fereastra
Iti rade pe la usa
Iti rade-n fata
si nu-l vezi.

Sunt dimineti
Cand iarba-i
De matase si parc-ar ofili
Dar nu.E verde,rabdatoare
Iti rade pe sub gene
Sub genele de roua
Iti rade cu parfum
si n-o vezi.

Sunt dimineti
Cand soarele
E-ascuns sub o perdea de cer
Dar nu.Ci doar lumina lui
E opalescenta,dulce
Iti rade,promitator si palid
De sub tristetea atator primaveri
inmormantate.

Sunt dimineti
Cu intristari usoare si copilaresti
Si cu copii ce tipa-n ganguri
Umede si mucezite si mirosind a fum
Cu caini latrand si raset infantil
Dar care toate-ngenuncheaza in fata
melancoliilor nedeslusite.

Sunt dimineti
Cu cer si soare aburit si trist
Cu iarba aproapte vesteda
Cu frunze si miros de vant surazator
Cand,intr-o curte-un cersetor aproape orb
Incearca sa danseze pe un vals uitat de mult
Cu pasi nepriceputi si repezi
Care se sting odat' cu seara
Ce rece-si lasa urma peste
orasul luminat.

Sunt dimineti de toamna...

Poveste fara actiune

Cativa copaci zburda in amurg
Cerului lacrimi calde ii curg
In ceas de vara indepartata,
In ceas de iarna dezghetata...

Afar' nu ninge,e doar ceata
Cand fiecare fulg ar fi un fir de ata,
Dar numai ploua,
O ora, poate doua.

Ar trebui sa fie totul nins
Dar parca cerul e tot mai incins
Si ziua asta-odata s-a aprins
Din feeria noptii,a viselor cuprins...

Si nicio soapta,oricat ar fi de mare
Nu intrazneste sa urce-ncet calare
Spre cer,trezind si luna
Si stele-una cate una.



Si-ar trezi ingerii din somnul lor,
Din somn usor,si somn cu dor
Cu dor de vise si de lumina dulce,
Caci colo'sus e intuneric ce nu vrea sa se culce.

What about rain...?

Despre tine am vorbit destul.Am spus cat esti de bun,cat de rau,cat de idiot,cat de simpatic,cat de amuzant,cat de insuportabil,cat de frumos,cat de urat...
Despre mine...Si despre mine am vorbit destul.Am spus cat sunt de...ironica,rea,buna,urata,frumoasa,idioata,nesuferita,draguta,simpatica,amuzanta,oribila,visatoare...
Despre Pamant,am vorbit la fel de mult...
Am vorbit de tot.
Dar despre ploaie?
Despre ploaie cine vorbeste?
Hai,sa stam de vorba,sa vorbim de ploaie,sa gandim,sa ne amintim de ea,sa ne amintim de noi...
Stateam in ploaie...Dansam,ne jucam.Cresteam.Invatam.Ne iubeam.Ascultam.Vorbeam sau taceam.Priveam.Si toate astea,sub privirile ploii.Totul,toate,sub ea.
Iti mai aduci aminte ploile de mai?Calde,pline de iubire...Parca ne iubeam mai mult.Visam.Ne ascundeam impreuna in spatele ei,intr-un hotar nestatornic de vreme,intr-un cer intins ca marea pe pamant...
Aplaudam fermecati...Ne indragosteam mai mult cu fiecare strop.
Si stii?
Nu stii.Nu stii nimic.Nu stii nimic de ploaie...Hai,raspunde,ca asa e.Nu stii nimic.Nu te intereseaza.Te-ai gandit vreodata la ploaie?
Eu da.
M-am gandit tot timpul.M-am gandit la multe,in ea,in picaturi de apa.
Ne credem ingeri atunci cand stam in ploaie...Stii?Avem aripi si zburam.Impreuna.Mana-n mana,privindu-ne,razand...Suntem fluturi de apa.
Aminteste-ti cand ploua.Cand ploua peste sufletele noastre,udandu-le...Cand inchideam ochii si visam,asa,uzi...Cand ploua in marginile copacilor,peste blocuri,prin apus,cu caldura si cu frumos.Ploua cu noi.
Te-ai gandit?Iti amintesti totul?Pentru ca eu vorbesc cu tine.Chiar cu tine,cel care citesti acum asta.

Aminteste-ti cand ploua
Peste sufletul tau,
Peste sufletul meu,
Si uitam,asa,prinsi intr-o vraja
Cum e sa plangi,
Cum e sa fii si trist.

Stiam doar sa iubim,
Sa traim in lume,
Sa radem si sa fim
Macar in pret de-o clipa
Fericiti
Cum n-am mai fost vreodata...



Si mai am o intrebare pentru tine:de ce oamenii sunt tristi atunci cand ploua?Pentru ca niciodata n-am gasit raspuns la intrebarea asta...Stii?Eu caut fericirea in fiecare strop de ploaie,iar altii plang in suflet...

E o noapte frumoasa...

E o noapte frumoasa.
E o noapte cu stele,in care noi doi,in patul infrigurat de prea multa singuratate precedenta,privim in intuneric.
E o noapte de basm,in care visele noastre,culese din stele cazatoare,se intalnesc intr-unul singur,aproape perfect.La fel de perfect ca si frunza unui tei.
E o noapte frumoasa.
E o noapte in care noi doi vorbim cu soapte neintelese.Vorbim incet...Soaptele noastre,furate din vorbele unui rau,apasatoare,lungi,sticloase...Parca spunem cuvinte abia silabisite,grele,ca niste pietre slefuite cu dintii...
E o noapte in care parfumul meu se impleteste cu parfumul tau si cu parfumul de vechi al odaii...
E o noapte in care,prin cerul ferestrei,prin cerul oval,atat de negru,atat de departe de noi,se vede luna ca un punct ce desparte ziua de noapte si albul de negru.
E o noapte frumoasa.
E o noapte in care picioarele mele,goale,reci,cu degetele lungi cu unghii inrosite cu o oja aproape terminata,se intalnesc cu ale tale:calde,lungi si groase.
E o noapte in care chiar si mainile noastre,reci,ca scoase abia dintre cuburi cu gheata,se intalnesc sub perne si se strang puternic...
E o noapte in care noi doi ne intalnim.
E o noapte frumoasa,o noapte in care sufletul meu coincide cu sufletul tau,devenind un singur suflet...
E o noapte frumoasa,o noapte instelata si rece.

Leapsa furata de la THEO

Scuze de mii de ori pentru anumite chestii care,din greseala,corespund!

Daca eram o luna,as fi fost mai...
Daca eram zi a saptamanii,as fi fost marti...o marti calduroasa,din vara sau din mai...
Daca eram o parte a zilei,as fi fost amurgul...
Dacă eram un animal marin,as fi fost un coral roz,rosu sau alb...
Dacă eram o direcţie,as fi fost dreapta...
Dacă eram o virtute,as fi fost libertatea...
Dacă eram o personalitate istorică,as fi fost Cleopatra...
Dacă eram o planetă,as fi fost Saturn(fiindca imi plac inelele)...
Dacă eram un lichid,as fi fost zeama de portocale dulci...
Dacă eram o piatră,as fi fost o piatra gasita intr-un minereu de aur...
Dacă eram o pasăre,as fi fost Pasarea Colibri...
Dacă eram o plantă,as fi fost un crin imperial,roz...
Dacă eram un tip de vreme,as fi fost o ploaie de vara,calda,cu soare...
Dacă eram un instrument muzical,as fi fost chitara(scuze Theo,stiu sa cant la chitara si imi place taare mult)...
Dacă eram o emoţie,as fi fost fericirea...
Dacă eram un sunet,as fi fost fasaitul pasilor prin zapada...(si vocea dirigintei,ca-mi place:) )...
Dacă eram un element,as fi fost un element al Pietrei Filosofale(cine nu stie ce e aia sa caute pe wikipedia,desi ma indoiesc)...
Dacă eram un cântec,as fi fost The Weepies-Simple life...
Dacă eram un film, aş fi fost "WALL-E"
Dacă eram o carte, aş fi fost Lorelei,La Medeleni,Ciresarii sau Ulita Copilariei...
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost Hermione Granger din Harry Potter...
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost o supa-crema de legume sau prajitura cu lamaie...
Dacă eram un oraş, aş fi fost Madrid,Paris sau Moscova...
Dacă eram un gust, aş fi fost gustul ciocolatei Lindt sau Heidi...
Dacă eram o aromă, aş fi fost esenta de lamaie...
Dacă eram o culoare, aş fi fost alb...
Dacă eram un material, aş fi fost panza de-aia faina...
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost "prietenia"...
Dacă eram o parte a corpului,as fi fost ochiul drept...
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost zambetul sincer,sau de bucurie...
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost ROMANA...:X:X
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Barbie...
Dacă eram o formă, aş fi fost un cerc.(cercul semnifica perfectiunea...de obicei perfectiunea ma caracterizeaza,si cateodata asta devine un defect...)...
Dacă eram un număr, aş fi fost 15 sau 8...
Dacă eram o maşină, aş fi fost una antica,gen "trabant de cea mai buna calitate",de pe timpuuuri...
Dacă eram o haină, aş fi fost o rochita de vara "verde-brotacel",din material confortabil,usor si dragut:preferabil de panza...
Daca eram....Aa!Atat?Abia ma obisnuisem:))

Thank you,Theo:*
Leapsa merge mai departe la cine vrea s-o ia...

Scrisori si un gand inainte de plecarea lui Noiembrie

Groaznic.
Am mai spus odata,atunci cand ma obseda cu adevarat Noiembrie.Bine,inca ma obsedeaza.Am spus ca Noiembrie se tine dupa mine ca un caine flamand dupa o bucata de carne cruda.Chiar asa...30 de zile,m-a obsedat,m-a disperat...Am asteptat sa plece,si parca zilele au trecut atat de greu...
Iata insa,ca are de gand sa plece.Am plans cateva minute bune,dupa ce am aflat asta...Desi am fost obligata sa ma indragostesc de aceasta luna,nici nu mai stiu care au fost motivele,l-am iubit...Nu mi-a fost prieten niciodata pana acum,dar am inteles insa ca merita,si ca are nevoie de un prieten.L-am iubit!L-am iubit chiar foarte mult.
Acum sunt insa trista,stiind ca va pleca,stiind ca va lasa in urma inima mea ranita.Mi-a stat atat de mult langa obraz,i-am simtit fiecare respiratie.Acum,s-a gandit sa plece,insa s-a gandit sa plece fericit.Tot timpul in care a stat aici,sau macar majoritatea,a fost soare,fiindca a avut o prietena care,ma repet,l-a iubit!
Nu stiu ce sa mai cred.As pleca cu el,atat de mult il iubesc...Amintiri nu am ce sa ii dau,decat o scrisoare si-o poza...
Am aflat ca va pleca chiar azi.Pana acum,am dorit sa plece mai repede,dar acum stiu ca o sa plece de aici!Stiu ca nu o sa ma fie!Stiu c-o sa lase iarna si pe mine...
Mi-a lasat o scrisoare...Aceasta m-a durut cel mai tare,poate ca a fost un motiv pentru care sa si plang,pe langa plecarea lui timpurie...

"Pentru o draga prietena,care neasteptat a stiut sa ma faca sa zambesc,

Mi s-au ars paginile.Miros a fum,a tigari...Nu stiu nici ce sa zic,nu stiu daca esti fericita sau trista,nu stiu ce e cu mine.Nu stiu nimic...Atat stiu:stiu ca voi pleca,departe si mult.
Imi pare rau ca plec.Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni,si cum n-am crezut ca pot iubi vreodata.Stiu ca ti-ai dorit sa pleci,dar eu,in ciuda tuturor gandurilor tale,te iubesc...Te iubesc pentru ca stiu cum esti,iti iubesc frumusetea,iti iubesc tot ce ai...Nu cred ca stii,dar eu am luat de la tine ceva...Ti-am furat,te rog sa ma ierti,o fotografie care imi placea cel mai mult,si am furat si un strop din parfumul pe care il folosesti,si care sa imi aduca aminte de mirosul fraged al pielii tale...
Iarta-ma ca nu mi-am anuntat plecarea mai demult,am vrut sa ma bucur de ultimele clipe alaturi,si sa ma gandesc,sa incerc sa cred ca astea vor dura o vesnicie...
Ma scurg incet incet intr-o banca de "Lucky tour" in drum spre...nu stiu...oriunde...numai ca nu vreau sa te mai vad,sa ma pot obijnui de pe acum fara tine...
Iarta-ma ca te-am urmarit atat,si ca te-am suparat,si ca prezenta mea a fost uneori(sau poate de fiecare data) stresanta...Nu mi-am imaginat ca se va termina asa...Am vrut doar sa imi acoperi inima cu tine,cu umbrele tale,cu parul tau,cu ochii tai,cu tot ce tu insemni...Am vrut sa mi te fac iubita...Si-am reusit,te iubesc!
Sunt extrem de mandru de tine,pentru ca te vad asa frumoasa,pentru ca ai reusit sa ma intelegi,ceea ce nimeni nu a facut vreodata,pentru ceea ce esti,ce faci,ce gandesti...Sunt mandru de tot ce apartine tie si sufletului tau,de tot ceea ce eu nu am putut sa am niciodata:intelegere...
Chiar nu stiu ce simti...As vrea sa fii fericita,poate ca iti doreai sa plec...Deci,imi pare rau pentru tot ce am facut eu rau...Vreau sa fii fericita,totusi,ca vei stii ca m-ai facut fericit!
Iti multumesc din toata inima:sunt ceva nou!nu stiu ce...ceva!ceva ce ai creeat tu,ceva ce m-ai ajutat sa devin...
Doamne,voi pleca mult timp de acum in colo...Ma intreb ce se va intampla cu tine,cum vei arata peste un an,cat vei fi de mare,cat de frumoasa...
In viata mea nu am vazut ceva ca tine,o persoana atat de minunata...Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a facut sa ajung aici,langa tine,unde pot gasi orice...
Te voi iubi mereu,si ma voi uita la tine,in acea fotografie de care inca o data te rog sa ma ierti ca am furat-o...Anul viitor poate vei accepta sa imi fii mireasa.Chiar eu iti voi coase rochia...
Te iubesc vesnic,multumesc pentru tot...
Al tau prieten,Noiembrie...

P.S.: Am rugat Luna sa aiba grija de tine,si mi-a promis ca va avea..."

Inca plang,si nu imi vine sa cred ca va pleca!Nu pot,nu vreau,vreau sa cred ca aceasta clipa o sa fie eterna...Nu pot sa cred ca el crede asta...Doamne,ce-am facut?De ce trebuie sa plece?DE CE?Macar a luat o poza...atat...
I-am scris si eu ceva...

"Dragul meu mult iubit,Noembrie,

Ma simt ca un bulgare de sare undeva,in mijlocul marii,topindu-ma incet-incet...Simt o tristete inimaginabila pe care,cei din jur care nu au simtit-o niciodata,nu au cum sa ma inteleaga...Ma simt sfasiata din cap pana in picioare,imi tremura mainile dureros...
Daca as putea sa te opresc,te-as opri,chiar daca asta ar insemna sa imi las viata in mainile tale,dar nu pot!Nu te gasesc,si mai e atat de putin timp...Te rog cu disperare sa ramai...
Poate te-am facut fericit,sper asta din toata inima...Da...imi pare de 1000 de ori rau ca am vrut sa pleci mai repede,dar acum,cand vine timpul,nu vreau altceva decat sa ramai...Ma simt cumplit,ciudat,ma simt vinovata de plecarea ta...
Iti multumesc insa ca si tu,la randul tau,m-ai facut sa te inteleg,si sa reusesc sa imi dau seama ca esti mult mai bun,si esti frumos,si esti sensibil...M-ai facut sa te aseman cu o floare de crin,ca stii ca mie imi plac florile de crin...
Dar totusi,nu vreau sa pleci!Nu poti sa pleci asa,doar cu o poza si un strop de parfum...Vreau sa pleci cu mine,sau sa ramai aici,vreau sa ne incalzim amandoi intr-o patura,la focul semineului,citind carti sau pur si simplu,stand...
Ia-ma si arde-ma cu tine...
Nu stiu,fa-mi ce vrei,dar numai nu pleca!
Nu pot suporta gandul ca pleci,nu pot suporta,nu pot auzi,ma sufoc in aerul care incepe sa se schimbe tot mai mult,cu fiecare clipa...
Ma bucur insa ca ai reusit sa iei ceva de la mine,fara sa imi dau seama...Nu prea se intampla asta cu cineva...
Tu esti special.Esti unic.Esti un prieten desavarsit.Esti jumatatea mea,desi nu am crezut niciodata ca o parte din toamna va reusi sa ma apropie asa de mult de el.Esti ceva fericit,cum ai spus,si ma bucur ca ceea ce a provocat fericirea ta sunt eu...
Nu mai am cuvinte.Mi-e frica...Te rog sa ai grija de tine acolo,unde te duci tu,caci banuiesc faptul ca nu exista nicio cale de a ramane impreuna...Plang.Dar plang de fericire...Plang caci...TE IUBESC!
Cu siguranta ca imi doresc sa iti fiu mireasa.Te voi astepta sa vii devreme,ca sa avem timp de pregatiri.Va fi o nunta mare!!!
Totusi,gandul plecarii tale ma intristeaza,ma ofileste...Ai multa grija de tine,te rog,si nu ma uita,oriunde vei fi tu,cu promisiunea ca si eu te voi avea in gand mereu...
Cu multa dragoste,
A ta,Lorelei...
P.S.:Tristetea mea ma ofileste ca pe o floare,dar te iubesc,si asta imi da putere..."

Te simt...

Te simt...
In fiecare piatra
In fiecare frunza
A fiecarui copac

Te simt...
In fiecare rau ce trece
In fiecare mare
In fiecare lacrima a ploii

Te simt...
In fiecare vant
In fiecare atingere a inimii
In fiecare rasuflare...

Te simt...
In cuvinte,
Pe care nu le-am spus niciodata,
Te simt in fiecare secunda...


Te simt...
Cum misti in intuneric
Cum razi,cum plangi
Te simt chiar daca tu
Esti departe...

Te simt...
Si cand esti trista
Sau cand esti fericita,
Cand iubesti

Te simt
In orice gand al meu
In orice miscare a mea
In orice teama...

Te simt oriunde,
Oricand,oricum
Te simt tot timpul
Dorind sa fii aici,
Cu mine,langa mine...

I feel you...


Schiller - I Feel You
Asculta mai multe audio Muzica

Am ramas....De ce?

Si eu am plans.Am plans cand pentru prima oara am simtit ca ceva se rupe din mine,odata cu plecarea atat de timpurie a Verii.Trupul si sufletul meu s-au stins din inceputul unui mare cantec.Am ramas inchisa,intr-o toamna saraca,care m-a privit cu superioritate.I-am slujit infirma,am sperat totusi intr-o intoarcere a Verii,m-am temut de strigatul Toamnei si am plans.Atunci,pentru prima data,m-am simtit abandonata.
M-am simtit nespus de singura.
M-am simtit singura pentru ca mi-am pierdut cel mai de pret prieten.Am pierdut vara.Mi-a furat inima,odata cu plecarea ei.Mi-a furat si o parte din suflet.Am asteptat,am asteptat cu multa durere sa se intoarca,sa ma ia cu ea in neant...
Am avut o cumplita lovire cand a plecat.Ba mai mult,am inceput sa sufar necontrolat.N-am mai zambit,mi-a fost dor,dar un dor cum n-am mai avut niciodata...
M-am simtit,pentru prima data in viata mea,singura.M-am simtit schilodita de plecarea ei infantila,fara sa isi ia "ramas bun!"...M-am simtit stingherita cumva...Am avut,pentru ultimele clipe din viata,ganduri puerile...Vara mi-a furat copilarie,fara sa ii pese ca o voi pierde pentru totdeauna...
Pamantul ei mi-a lasat insa amintiri.
Dar Toamna s-a razbunat.N-am iubit-o niciodata,decat acum,obligata fiind sa iubesc luna aceasta.Ma obsedeaza...
As trai,intr-o dorinta incrancenata,intr-un fluture de noapte.Dar Toamna mi-i i-a luat,si am incercat in neputinta sa ii iau inapoi,dar i-a omorat nemiloasa.
Am incercat sa ma agat de haina Verii,dar ea a plecat.M-a lasat pribeaga prin noiembrie.

Ucide-ma cu tine!

M-am simtit intr-un final
Infirma
In tine...
Mi-a fost greu sa accept
Zambetul tau infantil
Gandurile puerile
Pe care le aveam
Cand,intr-o ploaie
Ne jucam
Dansam fermecate
Ca-n basme...

M-am simtit ciudat
Cuprinsa intre stele
Ale unei toamne reci
Tarzii
Cand tu
Cu speranta
Mi-ai sarit in brate
Ca imi esti aproape
Si ca esti aici
Cu mine
Amandoua intrebandu-ne "de ce?"

Te-am rugat
"-Ucide-ma,
Dar numai ia-ma cu tine
Loveste-ma cu cristale amare
Dar numai lasa-ma sa te privesc
Sa ma satur de tine
Si apoi,
Sa te doresc din nou
Si sa imi fie iar dor
Din nou
De tine..."

Atat iti cer
Ucide-ma
Cu privirea ta rece
Ca un cutit
Cu lama de gheata
Taioasa,si albita de groaza
Si loveste-ma
Cu vorbele tale.
Dar te rog...
Lasa-ma doar
Sa te privesc...

Ucide-ma cu tine!

Cu dedicatie pentru cineva special...

No rime,no sense...Just my...my?

In ceas de seara,
Ii curg unui nor
Lacrimi de inger.

Simt miros de ceara.
Alunec in zbor
Pe aripi de ger
Frante de lacrimi
Uscate in senin.

Vorbesc.
Starui in fata timpului.
Tac.
Ma cuprinde spaima,
In tine,
in mine,in noi...
Adulmec faima
Lui Noiembrie.

Stiu.
Nebuneste il iubesc.
Iubesc.
Dragostea-mi mare
Deschisa ca o floare
Si inghetata
De vreme
Rasare din mare
La fiecare
Roua...

Mai ales
Te iubesc
Iubesc
Cu patima si franturi de versuri
Instelate,incrancenate in cerneala
Cu scris induplecat in fata hartiei.
Iubesc cu fala
Fiecare frunza
Care
moare...

Nu am rima
Nici catrene
Nici masura
Am altceva in schimb
Ceva ce n-are nimeni
Am in suflet
Poezia
Si in inima
Felia
De dragoste
Si pacoste
A lui Noiembrie...

Il iubesc cu mila si cu groaza...

Noiembrie mi-e prieten de cateva zile.M-am obijnuit cu aceasta prietenie rece,desi mi-a fost greu la inceput,foarte greu.
Noiembrie m-a obligat sa ii raman fidela.M-a alergat prin vant,prin iarba,prin nori,prin cer,prin foc...M-a alergat peste tot.M-a prins,m-a legat strans de aripile lui negre,ascutite.Apoi i-am promis ca ii voi fi prietena si mi-a dat drumul.
M-a strans cumplit de maini.Mi-a lasat cicatrici adanci,pe care primavara nu va reusi sa mi le vindece,iarna mi le va adanci tot mai mult.
Dar am aflat totusi multe lucruri de la Noiembrie.De exemplu,am aflat ca el plange din cauza unei iubiri imposibile.Iubirea lui de Mai...
Am aflat ca m-a dorit dintotdeauna.Ca m-a cautat,dar ascunzisul meu i-a fost imposibil de gasit,si ca l-a durut foarte tare cand am plecat fara sa-l ascult macar o clipa.
Acum imi pare rau ca l-am lasat.
Imi pare rau ca nu am fost a lui de la inceput.Mi-a promis multe.Mi-a promis ca ii voi deveni mireasa.Ca invitatii mei vor fi picurii de ploaie.Cantaret,vantul.Preot,copacul meu.
Doamne!Mi-e insa frica.Mi-e frica de minciuni.El va pleca intr-o zi.
Noiembrie.Noiembrie.Noiembrie.Numele mi-e sfant.Se tine dupa mine ca un caine flamand,dupa o bucata de carne cruda.Imi sta pe buze in fiecare zi,in fiecare clipa,in fiecare noapte.Ma urmareste.Mi-e teama.
Cu fiecare clipa care trece,imi doresc sa ma pot ascunde in spatele unor ganduri,ca Noiembrie sa nu ma poata vedea niciodata...Totusi,mi-e mila.Mi-e mila mare de el,sa-l las in tristetea lui,dar mi-e frica sa nu ma fure in intuneric.
Astazi a fost bolnav.I-a trecut insa dupa ce l-am vizitat,mi s-a parut tare ciudat dar in sfarfit.Mi-a vorbit iar.Iar m-a vrut mireasa.Iar m-a iubit...Iar mi-a fost mila...
Am incercat sa ii explic ca nu se poate,ca el va pleca.Dar nu a mers.
Noiembrie ma lasa pribeaga prin el insusi.
Unde este vara?

Doar nu respira.

Tu taci.Tacerea ta doare.Rau.
Luminile orasului se vor stinge,cu prima ta suflare.Vrei sa ramanem amandoi in intuneric?Atunci nu respira.Nu muri.Stai aici,doar nu respira.Daca vei face asta,te voi vedea intr-un ochi stins.Mainile noastre reci se vor atinge,dar nu te voi vedea.Nu-ti voi mai vedea ochii umezi,buzele inflacarate.Nu-ti voi mai vedea tot chipul,incadrat de niste plete lungi,de culoarea castanei.
Ma voi stinge eu.Ma voi stinge.Tu nu vei vedea.
Deci,nu respira.
Altfel,gandurile mele vor muri intr-un univers intunecat.Nu voi mai vorbi niciodata,cu nimeni.Voi spera intr-o lumina,care va veni tarziu.Prea tarziu s-o pot vedea.
Nu respira.
Ramai asa,doar cu mine.Sa te vad.Sa-ti pot citi romane de dragoste.Sa iti pot canta,privindu-te in ochii ce-ti joaca in lacrimi.
Incearca sa pastrezi o zi,intre luminile felinarelor si farurile de masina.Incearca sa pastrezi o lacrima a mea,s-o vezi mereu.Sa-mi vezi chipul,asa cum te vad eu.
Te rog,ramai asa.Dar nu muri.Iti voi face inima sa bata,cu pulsatia mea.Te iubesc atat de mult.Uite,ia-mi inima cand o sa inceteze a ta sa mai bata,dar nu respira.
Vreau sa te privesc indelung,pe tine.Vreau sa iti bat eu inima,dar tu sa nu rasuflii nici macar o data.Lasa lumina sa iti franga inima,lasa lumina sa iti cutreiere sufletul,ca fulgerul cerul...
Nu!
Nu rasufla deloc.Asteapta.Asteapta sa iti spun ca te iubesc,ca te iubesc la nebunie,te iubesc cu ras,te iubesc cu plans,te iubesc acum...
Ma cutremura gandul mortii tale,ca va trebui sa-mi dau inima,sa nu te mai iubesc...
Dar vreau sa te privesc continuu.Vreau sa te privesc pana cand o sa mor.

Nu respira!Nu iti fie frica de mine.O sa iti dau inima mea!

Intr-o noapte,convorbire cu sufletul

Intamplator s-a petrecut asta...Cititi si voi...
Eu am inceput discutia.

-Vreau sa ma fac chirurg.
Da.
Nu,pe bune...
Chiar vreau sa ma fac chirurg.
-De ce?
-Nici eu nu stiu.
-De ce nu te faci...avocat?
-...
-Las-o balta.
Ce e cu chirurgia?
-De suflete.
-Cum adica?
-Uite asa...De suflete.Chirurg de suflete.
-Unde?
-In cabinetul propriu.
-Din...?
-Cum "din...!?"
-Din ce oras...
-Oklahoma!Acum si cu tine...Nu stiu...Poate in California,ca imi place...Aici in Romania,prin Bucuresti..Eu stiu?
-Mda...
-...

A urmat un moment de tacere.

-Nu spui nimic?(sufletul).
-Nu.Ma gandeam.
-La ce?
-Nu stiu.La ce imi trece prin minte.
-La chirurgie?
-Nu.La altceva.
-?
-...
-La CEEE?
-La un banc.
-...Doamne!
-Asa ziceam si eu de fiecare data.
-Acum nu mai zici?
-Ba da.Cateodata...
-Eu de cele mai multe ori zic atunci cand sunt constipat.
-?CE?...!...Ce zici?
-Asta.
-Ca esti constipat?
-Da...NUU!...Doamne!
-A.

Alte momente de tacere.

-Hai sa dormim.(sufletul)
-Nu.N-am chef de somn acum.Ma tot gandesc.
-La ce?
-Nu stiu!Ma gandesc si eu asa...
-Va sa zica ai pe vre'unul...
-Eh...Da...am!Pe bune...
-Cati?
-Nu stiu.Nu i-am numarat.Cand o sa ma uit in oglinda o sa iti spun.
-Cum adica?Ce legatura are oglinda?
-Pai cum sa-ti spun daca nu ma uit in oglinda?
-Ce sa imi spui?
-Cati am...Multi.O sa numar cand voi fi in fata oglinzii.
-Ce,ma?
-COSURILE MA!Nu de asta ma intrebai?
-Nu.
-Bine.
-Noapte buna.
-Dormi?
-Nu.Tu?
-Nu...
-O sa dorm.
-Cand?
-Cand o sa taci.

-Dormi?(eu)
-Horc!

Vreau convorbiri cu sufletele si de la "Lolrelai" si "22minutes","Ina" si care mai vreti...Hai!Sa vad...
-Pareri?(Eu)
-Acum...(sufletul)

Leapsa

Pe care am luat-o de la "22minutes!"...merci...si ea a dat-o"cui i se nazare"

prima amintire:de la mare,cu siguranta.
prima poza in afara de cea de la botez:nu am poza de la botez.prima poza o am de cand aveam...3 luni
prima jucarie:nu a fost una singura.dar extrem de mult mi-a placut un raton rosu caruia ii rodeam ochii cu disperare
prima carte citita:de povesti,cred ca Fratii Grimm
primul film vazut:habar nu am...ma uitam la reclame...
prima bicicleta:cu roti ajutatoare si albastra;
primul cucui:nu stiu...
primul lucru gasit:o jucarie prin casa...
primul lucru inapoiat:tot jucarii...
primul dinte pierdut:din fata
primul contact cu animalele
:gaini
primul caine:primul pe care mi-l amintesc e Peggie...de curte...primul de casa este Alfie...inca este...
prima poveste:una frumoasa...
primul lucru pe care l-am zis cand am venit la scoala in prima zi:"sunt mare!"
primul sarut:in clasa a 2a...ce prostie!
prima poveste:cu zane...de-asta cu anotimpurile...

O dau si eu mai departe,cui i se nazare...

Visele-mi energice...

Caut in noapte
Flori de cires
Visele-mi energice
De dor si martie...
Aprilie...
Mai...

Ma adorm.

Vestesc pe dealuri
Iubirea mea de vara.
Visele-mi energice
De libertate si gandurile...
Ideile...
Zborurile...

Ma farmeca.

Ma indurerez mai mult
In nostalgia toamnei
Visele-mi energice
De viata si de zare...
Cer...
Zori...

Ma intristeaza.

Ma ning in fluturi
In fiecare iarna
Visele-mi energice
Decembrie si frig...
Gheata...
Pustiu...

Ma infioara.

Romania,tara tuturor posibilitatilor:))

Ce mai?De acum,sa privesti la masa vecina prin bucle de fum e ceva obisnuit.Sa te imbraci 3 zile la rand cu aceleasi haine,idem.Sa puti cu nesimtire a transpiratie(cand,Slava Domnului,cat de sarac ai fi,Raul Targului tot are apa si un sapun,macar de casa gasesti pe toate drumurile) e ,pentru unii,ceva la fel de obisnuit.Doamne!!Secolul XXI....rectific,poate secolul e gresit,ca saracii oameni nici acum nu au evoluat destul...
Ooof...stai la o masa,la o cofetarie si te gandesti sa-ti iei mai repede prajitura si sa fugi,ca ala' de langa tine,saracu'miroase "imbietor" a tigari si a transpiratie.Da,da...chiar asa...m-am ingrozit...
Si cele care stateau cu mine la masa,la fel...Doamne,chiar in lumea asta nu mai exista bun simt?Ca doar am vrut si eu sa mananc o prajitura,si hop-top si aia' nedoritii...Nu credeam ca inca "se mai este"si asa persoane.Ingrozitor...
Dar nici nu stiu de ce ma mir...ca doar Romania e tara tuturor posibilitatilor...