Full Moon

Își scutură nopțile umbrele în părul meu,în ochii tăi și-n josul ierbii...Și-n nesfârșite taine ale nopții,sufletul tău mi-e străfulgerare aurie,crăpată înspre jos,tăind cerul,deschizându-l între mine și tine,cu jumătate de putere...

E noapte cu lună plină...E noapte de mai,printre ultimele nopți de mai,ultimele nopți de primăvară...O singură primăvară și atâtea amintiri...

Acum se țes fluturii și roua.Mâine dimineață va fi senin,cu urma tălpilor mele fierbinți,în sandale albe...Și undeva,înapoia casei,a fost o umbră stranie,albăstruie,care și-a lăsat un colț de rochie agățat între perete și o păpădie care stă să moară...

E o lună uriașă,îngrozitor de uriașă...Și totuși,nu mă sperie.Aseară am privit-o îndelung...În seara asta o s-o privesc și mai mult,fiindcă e lună plină în ultimele nopți de mai...

Am și o umbră a sufletului tău pe scări,ca o pată roșiatică ce miroase a vară...Tu ai plecat deja în vară...

E-o noapte umedă,tăiată-n dreapta de tine în fulgere,și-n stânga,deasupra lunii,de steaua mea,aparținând formei de Lebădă a stelelor...

În noaptea asta,și vântu-și lasă umbre-n sufletul meu...Și tu...și iubirea...și...