The last remember

E vară,e pace,e vacanță!!!

S-au închis sute de porţi...sute de momente în care am fost sau doar era să fim fericiți,în care am fost sau eram la un pas de a fi triști,plini de speranță,emotivi,răi,urâcioși,nebunatici,visători,buni,amuzanți,penibili,iubitori...și toate împreună.

Eu?Eu n-am cum să fiu într-a 8a...Mai e un singur an,o singură clipă,un singur dor,căutând în cărți sistematic spre aspirațiile mele...Eu o să mă joc doar de-a clasa a 8a...pentru că eu voi rămâne mereu ”eleva Lorelei dintr-a 7a”...

Și totuși...Ce-o să fac?Cum o să-mi controlez amăgitorul dor răsunat din garoafe?Cum o să mai simt acel parfum specific,în dreapta,în față?Cum o să mă mai satur de aceiași ochi,de aceleași gesturi și mers specific?Cum o să pot sa trec o vară înainte fără toți ceilalţi?

Cum o să îndur?

Ultima amintire dintr-a 7a...s-a dus.Mi-a mai rămas,dintr-o excursie unde se agaţă harta în cui,o poezie...un poem de lumină!

Teoretic,mi-am propus să învăț să zbor,vara asta...Practic...O să-mi controlez zboruri frânte în înalt...Și-mi va fi dor,prea dor de tot.

Lumină

E atâta lumină în sufletul meu

De parcă

Un val nebunesc,rupt din soare

În unghi ascuţit

S-ar sparge în speranţă

Şi mi-ar coborî

Sfios

Peste aripi,peste umeri

Şi mi-ar umple ochii.

E-atâta lumină

Că cerul se topeşte

În nori,în fluturi perfecţi,

Şi înfloresc trandafirii.

E-atâta lumină încât

Coboară fericirea,
De parcă ar auzi

Strigarea şi,vai,e o minune!

E-atâta lumină,dragă,

Atâta încât am învăţat puţin să te privesc

Şi totuşi

Nu mă mai satur de pofta privirii tale.

Dar voi?

Aţi învăţat a merge-n întuneric,

Ori încă

Păreţi a fi într-un continuu

Joc de-a "baba-oarba"?

V-a răvăşit tristeţea sufletul,

Ori vreo deznădejde

V-a plecat lumina ochilor?

Totuşi,perfect,

La mine e atîta lumină încît

Îmi strălucesc poveştile căprui

Din ochi înstelaţi.

It's all love,my stupid love.