Te-a căutat sfioasă o lumină
Din templul sufletului meu
Împleticindu-se în lună plină
Te-a căutat până în sufletul tău
În necuprinsul meu,
În infinitul tău...
Poate mi-a fost puţin cam dor
Zburând în amintiri portocalii
De tine iar să învăţ să mor
Între zâmbetele tale purpurii
Între zâmbetele tale purpurii
Între stelele mele argintii
Între sufletele noastre aurii...
Mi te imaginasem a fi o zeiţă între stele
Cu temple-nalte,cu trăsuri şi cai...
Dar erai doar o străfulgerare a inimii mele
Erai doar un simplu cântec de nai
Eram doar o şoaptă,rugând să mai stai
Erai doar un strigăt,şi-n noapte plecai...
De dorul nostru,îngeri mureau în tăcere
Imperfect,sfâşietor,într-un mormânt
În mintea mea,o nesfârşită durere,
Când sufletul abia mi-era un galben cânt
Când îngerii rosteau dorul într-un cor sfânt
Când tu erai departe şi umbra ta-un vânt...
La malul mării albastre,
Pe plaje fumurii
Ţi-au stat vorbe sihastre
În fluturi argintii
În glasuri străvezii
În desene liliachii...
În desene liliachii...
Lorelei.
(You could be happy,know you are...)
Pentru că ţi-am dat ţie totul.
5 comments:
"Mi te imaginasem a fi o zeiţă între stele
Cu temple-nalte,cu trăsuri şi cai...
Dar erai doar o străfulgerare a inimii mele
Erai doar un simplu cântec de nai
Eram doar o şoaptă,rugând să mai stai
Erai doar un strigăt,şi-n noapte plecai..."
cateodata realitatea nu e tocmai ce ne imaginam, dar poate fi si mai frumoasa...
poezia ta m-a dus cu gandul la Cenusareasa.nu stiu de ce. m-am gandit la o printesa imbracata intr-o rochie de epoca aurie care dispare in noapte.si niste coloane de marmura grecesti.
mi-a placut f mult:X >:D<
"Când îngerii rosteau dorul într-un cor sfânt
Când tu erai departe şi umbra ta-un vânt..."
dorul are o putere de neimaginat asupra noastra,uneori ne poate distruge, iar alteori ne face sa iubim si mai mult.
Marea...Minunata postare!
versurile mi-au proiectat in minte o melodie de vals. suave si frumoase. "De tine iar să învăţ să mor" :X
Post a Comment