Si eu la fel...

Mă doare o secundă în coasta dreaptă

Şi o literă mă doare în suflet...

Mă doare şi gândul...

Da...atunci,ne-am împreunat mâinile,
Acum,ne împreunăm

Privirile...

Le încrucişăm în doruri albastre...

Ce e cu mine?Ce e cu tine?

Ce e cu noi?...

Mai stii şi tu...?

Era după o oră de biologie...

Ce ne-a apucat?

Amintirea...poate...sufletul de mână...

Eu...te-am încăput în zâmbet...

Tu...m-ai încăput în cana cu ceai...

Doar timpul îmi mai curge prin vene

Şi numele tău,incandescent,pe buze...

Ce s-a întâmplat?

Cine a sugrumat cuvintele

Cine s-a jucat cu ploaia de îngeri

Între noi?...

Cine a tăcut întâi,

Cine a învăţat întâi să numere ploile

Din doi în doi?...

Ascultă-mă şi lasă-mă

Să mă încrunt de frică,să strig!...

Ce-am făcut?M-ai uitat?Te-am uitat?

Ne-am uitat?...

Poate nu...categoric,nu...

Desigur,acum,te vei gândi o clipă la ce a fost

Eu...mă voi gândi

Tot în acea clipă

La noi...

Spune-mi...Mai crezi?

Spune-mi...ai de gând,a doua viaţă,

Să te mai joci cu mine

De-a nebunia şi perfectul

În labirintul pe care,altădată,

Ni-l construisem pur şi simplu

Cu mâinile astea

Aşa de murdare

De dragostea noastra?...

Da...am tăcut!

Lorelei.