De ceai de tei.
Îţi aud paşii-n urma mea,cum plângi!...
Iubirea...
Se scutură cerul de îngeri,
Apusuri violet,
Stinse-n văzduh în mări îndepărtate...
Mi-ai căutat chipul să mi-l săruţi
În primăveri întârziate...
Glasul tău...
Serate senine...goale...
Nu-i nimeni.Aleargă vara
În amurg.
Asfaltul răsună,iarba răsună,
Sub paşii mei uşori,
Sub strigătul tău de plumb...
Glasurile sunt lumină.Şoaptele cântă.
E frig.
Cerul fumegă.Amintirile cad în cer.
Vocea ta,mi-e strigare...
Şi fug!...
Şuieră luna între noi
Şi ţie nu ţi-e frică.
Apune soarele,ca un tropot de cai...
Îmi răsar îngerii,îţi răsar demonii,
Nebuni suntem.
Tăcem...Ne-am iubit...
Ne-am mai iubi,dar te-au cuprins demonii
Eu,m-am înălţat în glasul meu
Angelic şi bizar.
Eu nu cunosc lumea.
În sufletul meu,răsărit albastru.
În şoaptele noastre,amurg.
În dorinţele noastre,amurg.
Afară,amurg.
Acum tăcem şi ascultăm.Amurg înstelat.
Lorelei.
(Up with zour turret,are we just terrified?)
6 comments:
Acum tacem...si iubim din nou...Si totul se transforma in aur...cuvintele, privirile, iubirile...
Intradevar, foarte romantic!Dar asa cum spunea si shakespeare, blestemul dragostei nu a ocolit pe nimeni!!!
superba poezie ;x
:):):)
:X:X:X:X
@Tess...tacem,iubim!...in aur,in argint...ni se poleiesc,totusi,sufletele cu iubire...dar cand iubim,tacerea e mai presus,de multe ori,decat cuvintele.
scrii foarte frumos :)
Post a Comment