Showing posts with label Colaj. Show all posts
Showing posts with label Colaj. Show all posts

7 September 2010

Măsurat. (alb-negru)



De 1,4 necuvinte.
De 14 primăveri.
De 140 de strângeri de mână.
De 1.400 de speranțe.
De 14.000 de vise.
De 140.000 de ori te-aș strânge vibrant în brațe.
De 1.400.000 de ori ți-aș spune ”te iubesc”.
Din infinit spre infinime te-aș păstra tatuată pe sufletul meu plin de pistruii acordurilor nemăsurate de chitară.
Lorelei.

4 September 2010

Summer tag.


Primită de la Sab și Criiiiis.

Și leapșa asta arată așa:
Trebuie să scrii în 3 fraze ce a însemnat vara asta pentru tine.
Apoi mai scrii vreo 3 fraze despre vara trecuta...
Și apoi închei cu o concluzie...comparativă sau...ce-o fi...:)

Și leapșa mea se desenează cam așa.

Vara asta.
Vara în care am învățat să zbor, am fost la mare și nu m-am înecat, am fost într-o tabără despre care să-mi amintesc muulti ani înainte, și a fost a doua vară a sufletului meu.
Vara asta mi-am făcut niște prieteni grozavi, fie că i-am cunoscut acum sau am legat o prietenie foarte strânsa care, poate, înainte nu exista.
Vara asta am iubit, am sperat, am visat, am desenat în acuarele poeme, am învățat să zâmbesc din suflet și am avut 14 primăveri pe gene.

Vara trecută.
M-am nimerit în trei tabere geniale, cu mare, prim-ajutor și ceva divin.
M-am îndrăgostit puțin dar mi-a trecut repede, nu fusese decât o iluzie și eram mică.
A fost prima vară a sufletului meu.

Concluzie.
Vara asta o s-o am în suflet pictată cu stele violet.
Vara trecută o s-o uit într-o vreme... A fost doar un început.
Vara viitoare...va fi vara viitoare. Păstrez asta într-un plic, pentru mai târziu. Pentru când va fi viitorul. Și de vara viitoare voi fi liceeancă.

Now...leapșa merge mai departe la...
X.Vibe.(cu care m-am întâlnit, din fericire, vara asta)

Și le-o mai dau tuturor celor care mi-au dat-o la rândul lor.

Atât.
Pentru că iubesc vara și zâmbetul,
Lorelei.

26 June 2010

Colaj din mine


Dar taci tu,suflete,amăgit
Taci tu și-ascultă cumințit...
Auzi cum ploaia mângâie sfârșit
Obrazul mării albastre?

Și-am sărutat obrazul care plânge...Am sărutat obrazul cerului albastru,când pentru noi,da,pentru noi a plâns!Ți-aduci aminte?Parcă se frământa atunci și marea aspră în fața noastră,cu ochii tăi jucându-se ca ploaia între baletul de petale...

Dar sufletu-mi e-un câmp de crini frumoși
De mult tristețile l-au părăsit.
De mult,ai fericirii ochi sfioși,
Cu taina lor ușor l-au amăgit.

În zări,vezi văzduhul ars de amintire?Altarul meu,din care îngeri pleacă să te caute prin vânt verzui,acolo e...Acolo fluturi se joacă în sidef cu sufletele noastre mână de mână...Acolo stă și dragostea,în fața casei mele umplută de lumină aurie...

Ascultă-mi glasul!...Iubirea își ia zborul!...
În gândul meu gri-colorat se joacă dorul!...
Iubirea mi-a zburat pe mări sonoră
Ca să o-nchid în suflet,cu crini într-o amforă...

În zarea senină,acolo pe aripi zboară iubirea departe...În pagini arse de carte își scrie sufletul povestea,docil,slăvind nebunului de alb...Așa mi-a fost zâmbetul uitării,plin de speranță,absurd și absolut!Așa mi-a fost,și nimeni n-a știut c-atunci de buzele mele stătea adânc cu degete-ncleștate zborul înflorit al verii...