mémoires

amintirile-mi sunt toate vechi

de parcă ar veni de pe vremea zeilor

când, aruncând cuvintele pe geam,

simțirile-mi erau toate mai puternice:

strângerea de mână

sărutul zeilor- sorbindu-mi sufletul

îmbrățișările calde ale soarelui

eram o toamnă, mi-aduc aminte

cu tot cu frânturile mele de eternitate

și bătăile de inimă erau singurele care

ne despărțeau, stingeau cerul de jar

și spărgeau liniștea la cât băteau de tare

tu erai de pe atunci un teatru, un joc fictiv

de amuzat zeii,

aveai scenă și cortine de catifea

și eram singura asistând la piesele tale

eram și eu un teatru, unul mai mic

de amuzat inima, să-i amuțesc simțirile

dar mie nu-mi asistau ființe vii

ci numai sufletu-mi și cei

care mi-l transformau în păpuși cu ațe

punându-mă să ucid fluturii cu frig și cu timp

eu cădeam frunzele și aș fi vrut să ”te cad”

dar erai singura primăvară a mea

și dacă te-aș fi omorât

n-aș mai fi ajuns niciodată în

viața asta de mahala, plumburie

fiindcă aș fi rămas mai mult de o jucărie divină-

o toamnă

tu étais un petit dieu

j' étais une pauvre âme

dans notre paris, mon amour.

Lorelei.

Dorință

Dați-mi, vă rog, un ac și-o ață, căci

M-am gândit aseară să cos niște stele

Și niște luni din hârtie

Pentru că-mi pare cerul gol;

Și, poate-așa, o să-nvețe noaptea să râdă.

Lorelei.

Dorințele mele vin din stele.

Christmas carooool:)

Un Crăciun minunat vă doresc tuturor, lumină, pace, fericire și multe vise frumoase!

Pentru toți cei care își mai amintesc din când în când de mine și pentru toate superpersoanele mele.

V-aș colinda pe toți dar mă rezum la Crăciun Fericiiiiit!

Și cam atât.

Lorelei.

Despre cum a venit toamna

Ai uitat drumul spre cer, spre îngeri,

Drumul pe care îl găsisem împreună căutând, dragă,

Stelele noastre pe cerul imens,

Cu o culoare de albastru de Voroneț.

Ai uitat și modul în care mi-ai adus primăvara pe umeri,

În care mi-ai coborât pentru o clipă cerul

Și l-ai pus în iarbă, și îngerii miroseau a Regina Nopții,

Ai uitat ce culoare aveau visele

Privite de sus, de la balconul nostru,

Ce culori stranii amestecau curcubeul,

Și cum întrebau îngerii dacă mai știm ce înseamnă iubirea.

Atunci mi-ai spus să te arunc și pe tine în cer,

Căci te plictisisei de marea vișinie peste care călcasem

Nopți de-a rândul, dimineți întregi când ne pregăteam de cafea,

Și mi-ai zis că acolo o să fim mai fericiți.

Dar nu, noi n-o să fim niciodată fericiți.

Parfumul de Regina Nopții care ne-a intrat pe geam,

A adus cu el un înger și un fragment de cer

În care găsisem un vis ciudat despre

Niște cuvinte care se înaripau și părăseau Cosmosul.

Ai uitat drumul spre cer, spre îngeri,

Drumul pe care îl găsisem împreună căutând, dragă,

Stelele noastre pe cerul imens,

Cu o culoare de albastru de Voroneț.

Nu ne-am aruncat în cer, și i-am dat drumul înapoi,

Lăsând iarba să se ridice din nou,

Și era pătată de alb, de la puful îngerilor,

Și noi priveam înfrigurați deasupra unei cafele groaznic de dulci,

Pentru că marea care se umpluse de râuri

Începuse să curgă peste stelele care căzuseră din greșeală,

Frunzele se udau și se uscau ofilind,

Și venise toamna...din adâncuri.

Lorelei.

Apusul zeului

Se lăsase înspre mare-un zeu

Sarcastic şi supus

Într-un apus,

Din templu sfânt în elizeu.

Era doar prima dată când zeul de lumină

Spărgea ca o săgeată

Marea suspendată.

Pe alt cer făcea o dragoste senină.

Lumina lui platonică,savantă,

Din cerul lui oripilant,

Vânt sibilant,

Arunca ultima rază irelevantă.

Şi se stinsese zeul nostru înspre mare,

Ploua apusul

Universul,

În ultima lui fermă sublimare.

Aşa a fost apusul

Prima dată.

Abecedar deschis

Înger.

Înger?

Nu...nu urmează înger.

Poate e...

Liliac,

Sau poate,cine ştie,o fi

Molid.

Şi-acum ce urmează?

Înger.

Nu,nu înger.

Urmează

Poem,cântec,pană.

Apoi înger.

Nu,nu acum.Acum

Urmează

Pantof,

Apoi lumină,

Întuneric,speranţă,

Dormitor,

Insomniaca de mine

Şi-abia acum urmează

Înger.

Lorelei.

Delir de dor

Te-a căutat sfioasă o lumină

Din templul sufletului meu

Împleticindu-se în lună plină

Te-a căutat până în sufletul tău

În necuprinsul meu,

În infinitul tău...

Poate mi-a fost puţin cam dor

Zburând în amintiri portocalii

De tine iar să învăţ să mor
Între zâmbetele tale purpurii

Între stelele mele argintii

Între sufletele noastre aurii...

Mi te imaginasem a fi o zeiţă între stele

Cu temple-nalte,cu trăsuri şi cai...

Dar erai doar o străfulgerare a inimii mele

Erai doar un simplu cântec de nai

Eram doar o şoaptă,rugând să mai stai

Erai doar un strigăt,şi-n noapte plecai...

De dorul nostru,îngeri mureau în tăcere

Imperfect,sfâşietor,într-un mormânt

În mintea mea,o nesfârşită durere,

Când sufletul abia mi-era un galben cânt

Când îngerii rosteau dorul într-un cor sfânt

Când tu erai departe şi umbra ta-un vânt...

La malul mării albastre,

Pe plaje fumurii

Ţi-au stat vorbe sihastre

În fluturi argintii

În glasuri străvezii
În desene liliachii...

Lorelei.

(You could be happy,know you are...)

Pentru că ţi-am dat ţie totul.

Povestea pierderii păpuşii.

Păpuşa mea preferată este păpuşa mea din copilărie,

De plumb cu păr de aur,care mă face să tresar.

E o păpuşă venită din ploaie,şi e unică în lume.

Nimeni nu ştie că ochii ei sunt doar bucăţi de lună şi obrajii

Sunt luaţi din alte galaxii.Nimeni nu ştie că

Înăuntrul ei trăieşte un fluture cu aripi de mătase.

Înainte o ţineam sub pernă şi mă jucam numai noaptea

Şi n-o dădeam la nimeni ca să nu mi-o fure.Doar soarele şi luna

Au văzut-o.Mama a vrut să mi-o arunce că era prea veche.

În loc să citesc ziarul dimineaţa,vorbesc cu ea.

Dacă o strâng de mână începe să cânte ca o sirenă brunetă,

Şi dacă o strâng în braţe zâmbeşte dulce.

Luna şi soarele mi-o invidiază,pentru că e veche şi

Atât de frumoasă,cu ochi scăldaţi în noapte

Şi muşcată de copilărie de mâna stângă.

Soarele a vrut mult timp s-o fure,dar umbra mea verde

A ţinut-o ascunsă sub harfa ierbii verzi şi

N-a găsit-o nimeni.Abia mă împăcasem cu aştrii.

Aseară m-au chemat şi soarele şi luna pe la ei acasă,

Să mă joc de-a necuvintele cu ele,să mai vorbim,

Să-mi ies din fire,să nu mai fiu o scriitoare.

Dar eu m-am retras în puritate de tot,şi mi-era teamă

Şi mi-am căutat cuvintele,speriată,şi păpuşa,

Să nu-mi fi fost furate când vorbeam la telefon.

Am pictat crini şi garoafe pe perete cu păpuşa în jachetă

Şi-am invitat noaptea la o cafea amară,pe balcon.

Mi-ar fi plăcut să stau de vorbă cu lumea,dar mi-a fost frică.

Aşa că am primit noaptea şi am mâncat biscuiţi

Şi am băut o cafea neagră.Tot timpul întrebam sufletul

Dacă păpuşa mea e tot ascunsă-n iarbă.

Mi-a bătut şi un înger la uşa de sticlă,de sus venit,

Aproape să mi-o spargă.Dar mi-a cântat la pianină

Şi mi-a recitat calde versuri albe de-odinioară.

S-a-ntâmplat să am chipul cioplit şi mâini de zeiţă

Şi-atunci visele minţeau şi oglinzile furau,păpuşa mea scânteia,

Şi cuvintele umblau cu măşti de bal,şi aşteptam să m-aprind.

Dar în zori,când abia destingeam lumina de-ntuneric

S-a arătat şi soarele la fereastra mea şi mi-a furat

Păpuşa mea de plumb cu păr de aur.

Pierdut păpuşă de plumb cu păr de aur.Ofer recompensă.Adresa:Strada Infinitului,nr.1,loc.Eternitate.Nu răspunde la voci străine.

Tot doua

Culca-te peste genele mele...pleaca-mi-le...

Pleaca-mi ploaia de ingeri grabiti peste mare...arunca-i spre vest,pe cer,si rupe cerul in doua inspre jos,sa fie mai repede dimineata...

Pazeste-mi sufletul de ploi torentiale,alunga-mi tristetile...Hai sa bem un ceai cu musetel,si sa asistam la o distrugere fantastica.Sa vedem cum se rupe cerul pentru noi,sa tragem de el cu grija,doar sa nu il rupem,si sa adunam apoi cioburile azurii de pe jos...In cazul in care se va pierde vreun ciob,imi voi pune ochii albastri...

Lasa-ma sa iau acasa soaptele marii,sa le bag in frigider...Apoi,pana maine e mult,si singura...atat de singura,mi-ar fi prea greu sa suport tacerea,macar marea s-o ascult din departari intunecate.Hai sa ascultam de absurd,si sa ne plecam docile in fata stelelor,caci e asa mult pana maine...asa mult!

Am fost sa-mi privesc stelele...Ursa Mare...stele din galaxii mai senine ca ochii tai...E asa adancitor si perfect,mai am nevoie doar de glasul tau nebunatic si de mangaierea ta dulceaga,si noaptea ar fi perfecta...ar fi...dar nu-i,si nu va fi niciodata o noapte perfecta.Nu se vede luna,si-atunci,ce rost mai are noaptea?

Noi stim ce lunga e tacerea,ce greu...Si totusi,mult prea multi o cerem...

Dar ma intreb...cu ce rost atatea?Cand altii se strang tot mai multi de maini,si au atatea de spus,noi tot doua am ramas,si tot cu necuvinte...cu multe lucruri pe care am dori..si totusi,nu le spunem,si nu le-am spune niciodata,de-aceeasi teama.

Noi suntem,totusi,stele,iti amintesti?Si noi nu trebuie sa mergem acolo,drumul nostru e inainte,nu in curbe,acolo,ci aici aproape,unde ploile au ramas fragmente de vesnicie,si scriitorii,ei,nemuritorii, isi gasesc loc printre muritori...Tot inainte,steluta mea,noi suntem stele...Si stelele nu se abat niciodata din drumul lor...Poate in acelasi timp,noi vom privi de aici un cer,un cer pli cu stele si sperante...Si ei,de acolo,de departe,vor privi acelasi cer..Dar ce sa vada?Ura...Nepasare...Singuratate...Degeaba!

Si-atunci,nu-i mai frumoasa nemurirea?Ce rost...

Noi vom ramane aici,steluta mea,fiindca stelele nu se abat niciodata din drumul lor...

Noi am ramas doua...aceleasi doua...Ei sunt altii,altii,altii...

Ei se aduna,se inmultesc si se impart sub un cer prea inalt,prea gol si prea strain...Noi ramanem constante,sub un cer prea aproape,prea frumos,divin si perfect.

Sa ramanem pe loc,steluta mea,caci noi suntem singurele stele roz,singurele imperfectiuni printre atatia perfecti...Sa asteptam sa rupem cerul in doua inspre jos,caci atunci,noi tot stele suntem,si ziua...dar ei...ei nu sunt stele nici noaptea...Caci ei nu pot intelege cerul!

Si stii,steluta mea?Ne doare indiferenta dar ne e bine,ne e foarte bine fara ei...

Jurnalul unui inger...

M-am sculat de dimineata mai devreme.Te-am privit cum dormi pana la ora 8 umatate cand te-ai trezit brusc.Ai mai incercat sa adormi dar n-ai reusit.Ti-am vazut visele pe care le-ai avut,si cum te-ai purtat in realitate.

Te-ai trezit din pat somnoroasa si ai fugit la oglinda.N-ai avut timp pentru mine.Am incercat sa te fac sa ma vezi,dar ai trecut nepasatoare pe langa mine.Te-am privit in oglinda si erai extrem de frumoasa.Te-am urmarit pana la bucatarie si te-am vazut cum mancai.Am stat la masa chiar in fata ta,dar nici nu m-ai bagat in seama.

Te-ai dus sa te speli ca in fiecare dimineata pe fata.Ti-am atins pielea fina dupa ce te-ai dat cu crema si cu fond de ten.Nici atunci nu m-ai observat.

Am plecat alaturi de tine la serviciu,am stat in dreapta ta in masina dar nu m-ai observat.Pe drum ai fost stresata.Ai ajuns la serviciu si ti-am privit lucrarile pe care le aveai de facut.Ai fost suparata toata ziua.Eu am incercat sa-ti alin sufletul,dar nu m-ai vazut.Ai trecut de zeci de3 ori pe langa mine si nici nu m-ai observat.

Toata zua am incercat sa te fac sa zambesti,pentru ca stiam ca iti era greu sa fii departe de ai tai de la un timp asa de lung...Erai in acea casa alaturi de ei,dar nici nu te gandeai la ei....de multe vreme.

Erai absenta de la ganduri albe...Te-am privit cum te-ai intors spre casa.Nu te-am scapat din ochi nici macar o clipa,dar tu nu m-a privit nici o secunda.Erai abatuta,si-ti stiu si motivul.Stiu chiar si ce visezi.

Ai venit acasa si ai dat drumul la TV fara sa observi cartea neagra de pe masa...Nici nu te-ai apropiat de mine.Eu eram chiar langa ea.Acolo am stat si te-am vegheat,si chiar de eram in spatele televizorului,stiu si ce film ai vazut.Stiu totul despre tine,stiu si ce visezi,si ce privesti.Incerci uneori sa schimbi asta,sa incerci ca eu sa nu vad ce faci-dar asta nu se poate.Si cu ochii inchisi,si stand intr-o camera inchis,fara lumina,stiu chiar si ce cantitate de mancare iti pui in farfurie.Pot sa ghicesc si cuvantul pe care il citesti stand cu spatele la tine in timp ce cutreieri o carte...

Nu-ti vine sa crezi.Te-ai culcat nepasandu-ti de mine si de cartea cea neagra.Te-am privit cum dormi.Erai stresata si n-ai putut sa visezi.Te gandeai la lucruri ciudate.Stiu si la ce te gandei.Tu crezi ca eu sunt inexistent,dar iti spun-eu tot timpul stau pe umarul tau si te privesc.Sunt ingerul tau,si te iubesc...