nimic

am iubit jumătate pe jumătate de bancă

agățată de jumătate de fir de păianjen

a unei jumătăți de visare

să cad jumătate cu tine

într-o jumătate de gol

și cam atât

Lorelei

Întâmplare

M-am urcat pe stânci

atingându-mă de tăcerile de ceață

din templul sufletului meu,

ca să ajung mai aproape

să văd mai bine

cum dorm îngerii la ora 4 p.m.

Mirosea a aripă dospită de soare,

probabil vreun înger căzuse

de pe cerul lui,

și, Doamne, mă simțeam atât de aproape

de privirile angelice

încât mi-era teamă să nu mă vadă

careva

și mă ascundeam după retină

cu mâinile la ochi

să nu cumva, vreun înger,

stând cuminte și privind de la balcon

să mă vadă

strâpungând lumina

cu întunericul meu.

Lorelei.

”Strigam de acolo, din pragul dintre viață și moarte, spre depărtări și înălțimi, puternic, cu palmele la gură și ochii crânceni:

-Unde e Dumnezeu? Îl caut pe Dumnezeu...”(Maidanul cu dragoste- G.M.Zamfirescu)

Trei.

Noi suntem doi.
Dar eu sunt una singură

Și tu ești unul singur.

Dar suntem doi.

Inima mea o țin la mine

În cutia cu dorințe

Inima ta o ții la tine

În dormitor.

Și suntem doi,

Și inimile noastre bat împreună.

Suntem doi.

Eu mă plimb singură

Cu dragostea în buzunar,

Tu te plimbi singur și-atât.

Noi suntem doi.

De aceea, totul seamănă cu tine.

Inima mea seamănă cu tine.

Sufletul meu seamănă cu tine.

Și îți dau ție tot.

Suntem doi.

Noi îți arătăm ție cum se face iubirea,

Tu ne dai nouă dragostea ta.

Și tot doi rămânem.

Noi ne împărțim la o iubire,

Tu te înmulțești cu ea

Și rămânem doi.

Am fi vrut să fim unul, dar, știi,

Coborând din cer, ne-am rupt

În două, ne-a pedepsit

Și ne-a făcut să rămânem așa.

Doi.

Noi am fost doi.

Dar uite cum viața,

În nedreptatea ei infinită,

Ne-a făcut trei.

Eu, tu și cu noi.

Și nu mă semnez azi.

Nici azi.

Desen 14.

Eu n-am fost niciodată umbră.

N-am iubit niciodată.

N-am sperat niciodată.

N-am fost niciodată piatră,

Nici vultur negru nu am fost.

Eu nu am fost nimic.

Tu nu ai fost nimic.

Eu n-am șoptit niciodată,

Nu m-am ascuns niciodată.

Eu n-am zburat.

Nici tu n-ai zburat.

Dacă aș fi încercat măcar o clipă,

Să fiu umbra glasului tău

Pe o mare înstelată,

Probabil că aș fi reușit.

Dar eu n-am iubit niciodată,

Tu n-ai iubit niciodată.

Nimeni n-a iubit niciodată.

Din cauza asta,

Eu n-am fost niciodată umbră.

Lorelei.

Descompunere bizara...

Cu parfum de liliac ti-am numarat necuvintele de la 1 la 2002.Mi-am potolit setea de ochii tai,o sete amarnica,de trupul tau,o sete incredibila...Am baut mii de ploi pentru tine,am mancat mii de raze de soare sa te luminez pe tine...
Imperfect ti-am sarutat tamplele de sute de ori,am numarat eternitatile de la 4 pana la 136 din 2 in 2 si inca o data...Absurd,tu imi apari straina...Mi-am intins aripile pana la tine,sa te ating in suflet,si marile din trupul tau s-au destramat prin tine si mi-ai udat aripile ingalbenite de vreme si mi-ai luat zborul.
Mi-ai ferecat inima in cutii negre de carton si le-ai urcat in pod,ca sa mi-o ude ploaia,sa mi-o spele de pacatele tale amortite in mine si de fericirile mele adunate intr-un atriu.
Mi-ai furat 2 gene pe care ti le-ai bagat in san.Ti-ai implinit dorintele:una sa ma arunci pe mine in mare,alta,sa imi arunci aripile in cer.Doar inima mi-a ramas pe pamant,inchisa perfect in niste cutii ce miros a mucegai...
In podul tau imi ascult inima cum inca bate pentru tine.E primavara,si n-am de gand sa imi opresc inima sa infloreasca.Podul tau e rece si umed...Atat de solitar,tipic unuia ca tine...
Trupul meu zace pe fundul Marii Rosii.Sufletul meu zace prin podul tau,rastignit pe fereastra,privint cerul...Inima mi-e in cutii,cu tot cu vise,si aripile sus,in ceruri...O descompunere bizara,asta sunt...Plin de seninatati,sufletul mi-e inca rastignit in fereastra...

Leapsa

Pe care am luat-o de la "22minutes!"...merci...si ea a dat-o"cui i se nazare"

prima amintire:de la mare,cu siguranta.
prima poza in afara de cea de la botez:nu am poza de la botez.prima poza o am de cand aveam...3 luni
prima jucarie:nu a fost una singura.dar extrem de mult mi-a placut un raton rosu caruia ii rodeam ochii cu disperare
prima carte citita:de povesti,cred ca Fratii Grimm
primul film vazut:habar nu am...ma uitam la reclame...
prima bicicleta:cu roti ajutatoare si albastra;
primul cucui:nu stiu...
primul lucru gasit:o jucarie prin casa...
primul lucru inapoiat:tot jucarii...
primul dinte pierdut:din fata
primul contact cu animalele
:gaini
primul caine:primul pe care mi-l amintesc e Peggie...de curte...primul de casa este Alfie...inca este...
prima poveste:una frumoasa...
primul lucru pe care l-am zis cand am venit la scoala in prima zi:"sunt mare!"
primul sarut:in clasa a 2a...ce prostie!
prima poveste:cu zane...de-asta cu anotimpurile...

O dau si eu mai departe,cui i se nazare...

Multe

Iubesc...persoanele cele mai dragi,romana,cartile si muzica.
Ador...sa privesc stelele pe cer din noptile de vara si sa caut constelatii.
Imi place sa scriu...orice poate fi scris.
Cele mai bune parfumuri...vin din flori.
O carte buna...La Medeleni.
O muzica buna...clasica-Tchaicovski.
Un scriitor bun...Nichita Stanescu.
Un autor bun...I.Teodoreanu.
Un prieten bun...ma ajuta mereu.
O sora buna/Un frate bun...glumeste cu mine.
Un parinte bun...imi cumpara carti in prostie:D
Cel mai frumos inel...roz cu o forma geometrica.
Tara in care ai calatori din Europa...Italia-Venetia.
O capitala in care ai vrea sa ajungi...Moscova.
Un stat din America unde ai vrea sa locuiesti...California.
Un continent pentru o calatorie lunga...Australia.
Cel mai bun acotor roman...nu imi vine in minte...
Cea mai buna actrita romanca...nici...
Cei mai buni actori americani...Pai sunt muulti.
O actrita frumoasa...Jeniffer Love Hewitt,fetele din H2O...
Un actor frumos...Brad Pitt.
Cea mai frumoasa culoare...ROOOZ...:X:P


Dau mai departe lui Ashley,Flaviei Si lu' Raluuu'

Scrisoare goala dar plina de cuvinte...

Primise in acea dmineata o scrisoare.Era semnata "eu",si de indata ea intelesese cine era.O deschise.Ramase apoi fara cuvinte,scrisoarea era goala...nimic.Isi aminti ce facuse seara trecuta la intalnire,nu lucid,dar era destul de clar.Amandoi erau suparati.Acum ea isi amintise...se infuriasera amandoi si se hotarasera ca o vreme sa nu-si mai vorbeasca.Dimineata aceea nu primise nici un telefon.
Deschidea scrisoarea de mai multe ori si o inchidea iar,cu speranta ca poate va aparea ceva care sa-i dea vreun semn...Il iubea si nu-si imagina de ce el nu-i mai vorbea.
Aseara se certasera destul de rau.El era in anul VI de facultate,ea doar in primul si de aceea aveau programe diferite.In timpul zilei nu aveau timp sa isi vorbeasca si de aceea fiecare statea cu alti prietei.Nu-si mai acordau deloc atentie in ultimul timp si de aceea nu se mai intelegeau,hotarand sa se desparta pentru o vreme.
Ea era demoralizata.Nu intelegea de ce el a acceptat asa usor sa se desparta,sa nu-si vorbeasca,mai ales ca inainte ii spunea ca nu s-ar desparti niciodata...In ultimul timp,totul se schimbase.Isi imagina scena de seara trecuta: ea, plangand, agitata in timp ce el era foarte furios,cu chef de cearta,tipand,dorind cu nerabdare sa se desparta si sa place,ca si cum astepta ca ea sa dea semnalul de retragere...
Acum incepea sa-si dea seama.Relatia lor nu mai mergea.El ii trimisese scrisoarea goala ca sa n-o sune,sa nu-i vorbeasca.Ea intelegea mult.Trebuia sa se stapaneasca, sa-l uite,dar nu putea.Vroia sa rupa scrisoarea,dar nu reusea deloc.Pana la urma observa un colt rupt,pe care pana atunci nu-l mai vazuse.Se gadea ca ea l-a rupt,deci nu era nimic.Dar mai lipsea ceva,cealalta parte a scrisorii,care se observa ca era usor rupta...
Curand,pasi grabiti se auzeau din scara blocului,si sub usa,partea cealalta a scrisorii,intoarsa.A luat-o si a citit-o.Un scris dezordonat,putin intinat intr-un colt...probabil ca el a plans.Ei i-au dat lacrimile,citind:"Nu pot sta asa...Mi-e dor de tine!!!Unde ai disparut?Unde te-ai ascuns de nu te mai gasesc?De ce am facut asta?De ce am spus ca vreau sa ne despartim?Te rog sa ma ierti!Nu pot trai fara tine..Sa stii ca te iubesc...Vreau sa-mi dai un raspuns cat mai repede.Eu sunt aproape,aici,undeva...Ai sa ma gasesti curand..."
Ce insemna?Trebuia sa creada?Scrise in graba "Da...Te iubesc!" dezordonat,intinat...Iesi din bloc si acolo,undeva,unde avea sa il gaseasca curand,statea jos asteptand-o.Ea a aruncat-o spre el si a fugit.El s-a uitat in jur,a luat-o de jos si a citit-o,zambind larg,pe cand ea il privea din colt,si zambi si ea.

Comparatie...

Am gasit intr-o zi in biblioteca un volum cu povesti si basme.Din intamplare am deschis cartea la o poveste cu Ros-Imparat,cu Fat-Frumos si Ileana-Cosanzeana...Repede,am citit basmul si am tras concluzia ca nu am inteles nimic,ca de fiecare data si am fost nevoita sa il mai citesc de cateva ori,pana ce firul povestii mi-a ramas in minte macar pentru putin timp.
Cei trei eroi ai basmului au imbatranit de multe ori in poveste,dar au ramas tineri mereu.Ros-Imparat a murit de multe ori,dar a inviat de fiecare data...Ileana Cosanzeana a fost salvata de Fat-Frumos de o multime de ori,dar mereu a fost libera.
Desi nu a durat mult,pentru mine,sa citesc acel basm macar odata,firul povestii era defapt altul:ca au trecut ani si ani pana ce Fat-Frumos a gasit-o pe Ileana Cosanzeana si au trecut luni si luni pana ce Fat-Frumos s-a intors acasa cu tanara fiica a lui Ros-Imparat...
Dar eu sunt o simpla muritoare,ca toti ceilalti,nu ca tinerii eroi din basme,nu sa si copii neinfricati printre ramurile stufoase ale padurii...Nu pot face nimic in privinta asta,caci nu pot rezista fara apa nici macar o zi,asa cum faceau eroii povestilor fabuloase.
Mereu Aleodor Imparat a fost pentru mine un exemplu in viata dar nu pot sa-l urmez nici o secunda prin ceea ce facea el,sau poate inca mai face,caci e nemuritor.Ca sa fac o concluzie acum,eu sunt nimic pe langa ce erau altii inaintea mea.Lumea mi se pare facuta de atat de mult timp,defapt uneori cred ca exista dintotdeauna,desi stiu bine ca nu este asa.Ma abat de la subiect caci asa sunt eu,omul,ce nu pot face nimic sa-mi schimb viata...

Viata-privita de mine

Desigur,stim cu totii ca zilele se scurg repede,ca vantul si daca azi putem spune ca e duminica,maine,cu siguranta va fi luni.Si,din nou,saptamana reincepe cu aceleasi ore scurse mai greu sau mai usor,cu ora la o anumita materie care pare un an atunci cand stii ca te va asculta.

Sensibilitatea e putin spus in viata pentru ca exista si bucurii,si tristeti,si ganduri care trec si ele asa cum au venit:mai putin sau mai mult placute.Sunt ganduri in viata,care,puse in practica,esueaza datorita altora care se suprapun si noi,oamenii,ne gandim sa trecem mai departe si lasam in urma ce am avut in cap sa facem,negandindu-ne la o alta incercare.

Cum se poate numi aceea viata daca nu este traita asa cum ar trebui sa fie?De ce se intampla sa uitam de anumite bucurii ale vietii inlocuindu-le cu altele care nu sunt la fel de interesante,dar facem asta doar pentru ca e nou?

Oare se mai gandeste cineva la asta atunci cand trece peste un lucru vechi,care nu a fost prea reusit,la ceva nou care nu se stie daca va fi mai bun sau mai folositor.Chiar daca exista ceva mai nou care ,uneori,poate fi mai bun decat ce era inainte,unii oameni prefera sa ramana la obiceiurile vechi,pentru ca nu pot sa incerce ceva nou.

Obiceiurile zilnice,vechi,sunt mai palpitante decat ce e nou,dar,desigur,sunt lucruri noi care ajuta mult viata,zi cu zi,cum ar fi telefoul,desi nu face nimic altceva decat sa dea peste cap vorbirea directa,fata in fata,ca si messenger-ul.

Cum ar fi ca macar o zi din viata sa fie altfel folosita decat una obijnuita?Sa nu mai existe telefoane mobile,computere sau multe filme care sa ocupe din timp...Un film de prost gust care dureaza 3 ore=3 ore din viata irosite:).....

Ce-ar fi daca am trece la alte obiceiuri?La ceva nou,dar vechi...daca se poate spune si asa....e ceva nou pentru generatiile tinere,dar ceva vechi pentru cele in varsta.Cum ne-am simti?Oare,ar fi mai bine?Ar putea sa fie si asta ceva nou....

You,you and...you-alti ochi

Uneori visezi la ceea ce ai vrea tu sa fi,la ceea ce ti-ar placea tie sa ai,sa crezi,sa vezi-dar nu te gandesti ca poate anumite lucruri se pot inampla daca te concentrezi
Tu esti schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume,singurele limite din calea ta sunt cele pe care ti le asezi singur(Sue Kutz) asa incat,crezi in tine,caci vei putea sa faci o multime de lucruri la care ueori doar visai sau poate nici nu te gandeai la asta.Incearca sa reusesti,sa ajungi sus,sa iti canti viata prin frumoasa exprimare care iti vine din suflet!Parerile altora(cei care nu au nimic)nu ar trebui sa conteze pentru tine.Fi ce vrei tu sa fi,alege ceea ce vrei tu sa alegi,priveste lumea cu alti ochi decat cei pe care ii ai.