23 July 2010

Nu!...

Și mă trezesc noaptea,
Insomniacă,
Purtând în suflet iubirea ta
Așa-zisă
Platonică.
Mă trezesc și zâmbesc.
Nu mai am...

Necuvintele mele docile
Strigătele tale
Disperate!...
Răbufnim!...Eu,din suflet
Tu,din neiubire...
Mă trezesc și,uite-așa,
Nebunia din mine
Nu mă mai sperie!
Nu mai simt...

Mă trezesc ascultând
Infinitul...
Strig
În șoaptă
Să nu-ți trezesc
Amorul.
Strig din templul meu
Pictat în coloane
Grecești,decorat cu
Garoafe albe în amfore...
Nu mai vreau...

Mă trezesc prividu-ți
Oripilantul.
Iubesc.Cânt.Plâng...
Nu mai cred...

Mă trezesc prefăcând cerul
În tablou
Și chitara-mi
În sirene...
Visez căprui...
Și nu mai sunt...

În istoria universului ne-a mai rămas o frântură cumplită de iubire semntată ipotetic cu ”a fost odată”...Am rămas o legendă printre legende...Aceea care îmi arată să nu mai cred în nimic,nici în povești nemuritoare și baluri,cât timp tu ai ajuns masca în propriul tău bal mascat.

Lorelei.

(Sweet things,we don't talk about...)







2 comments:

Criiiiis. said...

Superb iar pozele sunt atat de inocente si atat de frumoase . >:D<

Anonymous said...

imi place f mult poezia.mai ales sfarsitul fiecarei strofe.. "nu mai cred.. nu mai simt..".
e trist,dar ma regasesc printre randuri..
si pozele sunt f artistice, in special cea cu picioarele pe un nor ;)) deci am descoperit, iti place sa mergi printre nori :) ;))