Suflet strâmb

Ascult noaptea muzică în surdină

După ce se termină ora poveștilor pentru copii

Și încep să scriu de mână ceea ce

În suflet nu mai poate intra

Și dau din aripi, fără să îmi fie teamă,

Căci doar ploaia poate să îmi vadă

Prin geamurile cu lumini

Care așteaptă să fie stinse

Trupul ascuțit, sufletul strâmb,

Și miile de amintiri pe care le pun pe hârtie

Ca pe niște vise răsucite.

Lorelei.

”Mie-mi plouă zborul cu pene...”