hai, iubitule, să ne uităm
să lăsăm iubirea nostră într-o iarnă
în care împrăștiam
zăpada din crengi
cu aripile
căci în mine plouă de vreme multă
și conturez pe hârtie chipul tău
cu urme șterse
căci și tu plângi cu mine
iubirea noastră e zgâriată și ruptă
s-a ofilit în seceta
din templul sufletului meu
căci decât cuvântul
mai e o împlinire de destin
și altfel
am omorât iubirea
și-am îngropat tot, tot,
într-un pământ fără soare
Lorelei.
4 comments:
dintr-o iubire zgîrîiată se nasc versuri cu stare... pline de stare..
trist şi frumos, exact ca şi întreaga noastră viaţă.
diana
frumos. si imaginea bine aleasa/
cu siguranta o sa mai trec pe aici. foarte frumos articolul
frumos:x
Post a Comment