să uităm de iubiri

hai, iubitule, să ne uităm

să lăsăm iubirea nostră într-o iarnă

în care împrăștiam

zăpada din crengi

cu aripile

căci în mine plouă de vreme multă

și conturez pe hârtie chipul tău

cu urme șterse

căci și tu plângi cu mine

iubirea noastră e zgâriată și ruptă

s-a ofilit în seceta

din templul sufletului meu

căci decât cuvântul

mai e o împlinire de destin

și altfel

am omorât iubirea

și-am îngropat tot, tot,

într-un pământ fără soare

Lorelei.