Atunci ploua cu poem peste fluturi
În anii aceia, sufletul meu și-a dăltuit pentru totdeauna trăsăturile; și-a măsurat lungimea aripilor sale...
6 September 2012
Moving to Mars
1 September 2012
a venit, a venit toamna...
acoperă-mi inima cu ceva...
26 June 2012
eclipsa unui zbor
te îmbrățișez în raze de soare, îți spun,
m-am obișnuit să ard în ochii tăi căprui
și să să aud cum îmi strigi numele în mii de feluri
rămâi aici, căci fără tine
mi-e frică de zboruri
trec un minut prin fața soarelui
pe pământ se face noapte
te regăsesc dintr-o amintire, în infinit, îl dezgolesc de timp
și-l îndes în suflet... iată-ne eclipsa!
nu te-aș mai lăsa să pleci!
îți desenez chipul nesonor și colorat deasupra stelelor,
deasupra lumii, ți-l oglindesc în mare
și înot în zâmbetul tău...mă înec o clipă și renasc
plină de tine în lumina lunii
fiindcă noaptea ești numai al meu, îngere
strânge-mă în brațe acum,
să-mi crească aripi până la capătul norilor
să ajung să te leg de o margine de ploaie
furtună să-mi fie sufletul
să nu te mai pierd niciodată
să-nvăț pe de rost să mor în seninul cerului
și să-mi fie salvare sufletul tău
Lorelei.
19 June 2012
celui care ne-iubește
dar inima nu poate să-mi improvizeze neiubiri
așa că-mi las cuvintele să se îndrăgostească în locul meu
în cel mai neiubit mod posibil
și uite, nu-mi plâng ochii
nici buzele nu se-ncleștează în tristețe
să-mi construiești unelte de zbor din fier s-ajung la tine
nu-mi trebuie aripi cu pene
nici răsărit de soare
tânjesc după buzele tale însingurate și reci
și după îmbrățișarea ta ca după sărutul unui înger
am gustat fiecare strop sărac din tine
dar tot înfășată în bogății am rămas fiindcă
n-am nevoie de lumini și flori pentru a putea fi fericită
să mă desfaci de metafore și
să mă descalți de sandale, să fim doar noi doi
și cerul de peste balcon
să ne iubim înghețat, fără petale de trandafiri
să bem cafele fără gust
și-apoi să mă alungi din raiul tău micuț cu primul avion
nici să nu-mi pot aminti privirea ta
să nu mai știu să-mi așez trupul
în lumile tale
străin să-mi fii, învață-mă să te neiubesc cu devotament
sunt dependentă de bătăile inimii tale... și ele puține
te țin departe, dar să știi că
felul în care mă neadori mă îndrăgostește în fiecare moment de tine.
Lorelei.
9 June 2012
A.B.
Cămaşa de pe mine, iubito, poţi s-o storci,
Şi m-am gândit pe ape la inimile noastre,
Dar m-ai strigat - tu poţi oricând să mă întorci! -
Şi-am revenit din apele albastre,
Şi ca dovadă - uite-un pumn de scoici.
Azi am umblat, iubito, prin mari şi-adânci păduri,
Îmi sfâşiară haina potecile ascunse.
Şi m-am gândit prin codri la ochii noştri puri,
Dar m-ai strigat - şi-n mine chemarea ta pătrunse;
Şi m-am întors din marile păduri,
Şi ca dovadă - iată-un pumn de frunze.
Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp
De pe obraz tu şterge-mi, iubito, anii bine,
Mi se părea-n milenii cu tine că mă plimb,
Dar m-ai strigat - şi glasul ţi-ajunse greu la mine
Şi m-am speriat că n-o să-ajung la timp,
Şi-am prins să-mping mormanele de timp
Spre viitor - şi iată-mă la tine.”(A.B.)
vara mi s-a aplecat peste balcon cu zulufi de soare.
Lorelei.
31 May 2012
vine vara...
îți mai aduci aminte plaja?...
Lorelei.
24 May 2012
rewind
(îți aud în continuu pașii pe scări de când ai plecat)
nici cerul n-a mai coborât mai aproape de noi
nici apele n-au fost mai albastre...
nici măcar dorurile nu mai sunt așa puternice.
unde mi-a fost capul?
când puteam să te las să-mi zidești aripi
acum nici măsurători nu sunt inventate
să pot preciza distanța dintre noi
am încercat să derulez secundele ca pe casetele video vechi,
dar cu cât dădeam înapoi,
cu atât te cunoșteam mai puțin, până
într-o zi când nici cine erai nu mai știam
la un moment dat am oprit fiindcă
mi-era frică. mă pierdusem în copilărie
și nu mai știam pe unde să ies
și eu care credeam că te pot dezlipi dintr-o amintire
când colo nu te mai găsesc nicăieri
te culeg vag dintr-o dimineață ploioasă
când râdeam zgomotos căci niște îngeri ne ghiceau în palmă
credeam că suntem unii de-ai lor, dar
ne-am adus aminte de noi și-am început să plângem
te-ai încălțat, ai trântit ușa și nu te-ai mai întors.
halal veșnicie o să-mi petrec cu tine, așa cum mi-ai promis
am rămas eu singură și ploaia de-afară
28 April 2012
testament stelar
le-am păcălit, le-am făcut să-și taie venele
crezând că după ce vor leșina
le voi dona sânge
proastele!
habar n-aveau că nici măcar nu suntem compatibile
nu știu dacă după ce îi voi arăta lunii
cum să se înece sub nori
voi mai ști să te iubesc
sunt o criminală, dar să știi
dacă te ucid, n-am nicio vină
înainte de toate, crede-mă
m-am resuscitat de un milion de ori
dar atunci când inima nu-ți mai bate
ca picăturile de ploaie
o dai altuia să se bucure de ea
eu i-am dat-o soarelui
și mi-a ars-o
să știi că și criminalii devin criminali pentru un motiv
și porumbeii mor loviți de praștie
și ochii se închid
și visele...da...visele nu mai sunt visate
eu vreau să dau strălucirea ochilor mei
unui nebun orb și
cuvintele mele unui poem
las moștenire iubirea mea pământului
pentru că știu că vor afla despre uciderile mele
și mă vor condamna la moarte
dar am fost o stea, cine mai are nevoie de o stea
după ce a strălucit?
Lorelei.
29 February 2012
Desen 33
ești ca un cuvânt pe care încerc să-l uit
15 February 2012
Desen 32
m-am ascuns după un gând tulburător, acela că
10 February 2012
desen 31
fără voia mea, obosesc din a-mi spânzura pașii
7 February 2012
1 February 2012
sărut februar
~sufletul meu e greu ca și crengile cireșului tău; o iarnă întreagă acoperit cu ninsori, singur ca ciorile negre și corbii și mai negri. dar sufletul meu o iarnă întreagă a fost alb și în el te așteaptă cireșele...primăvara cireșelor mele.~
26 January 2012
skyscraper
sleepless
6 January 2012
poveste cu tăceri
23 December 2011
ninsorile știu
ninsorile știu.
sunt ca un copil fugit de acasă.
alerg în nopțile de nesomn
goală, ducând pe umeri
o libertate imensă
și sar în afara luminii ca-ntrun ocean
mă opresc la marginea lumii
și încep să plâng în hohote nimicuri,
să urlu, să sfâșii liniștea ca o cobră regală
mă aud stelele, mă pâră singurătăților,
și ele mă cheamă înapoi
le privesc pieziș,
îmi îngop la infinit secundele
în uitare, mă cuibăresc în mine
și-aștept noaptea, să fug
mă descompun rătăcirile,
sângerez litere
mă salvează totdeauna ninsorile de la
răpirea aceasta și mă ceartă
și lasă gheața lor să mă biciuie
plec și revin mereu,
până vântul
o să-mi sufle curajul de-a fugi în lume,
și-atunci...
Lorelei.
16 December 2011
plumb în lumină
adorm nopțile în mine dinainte să-mi închid pleoapele.
inima de plumb mi le-a strâns pe toate. toate stelele. toate lunile pline.
le-a cântărit, le-a adunat, le-a înmulțit și cu ele
a măsurat veșnicia
știu tăcerile ei, cunosc și când e furtună,
căci atunci aud stelele cum fac dragoste cu nefericirile...
doar să mă atingi și din inima mea plumburie ar țâșni
șuvoaie de nopți cu tăceri sugrumate de-atâta gol, de-atâta nimic
sunt o chemare, lumina m-a prins de braț azi-dimineață
încercând să-mi întârzii trecutul, alungarea din "rai", ceea ce a fost,
și parcă s-a legat de mine ca un prunc, și totuși nu-s obligată
să-mi sfâșii inima, să scot din ea
ce-i înlăuntru...
dar lumina murmură prin visele mele, îmi mângâie gândul
și se așează tăcut pe un colț din amintirile mele, desfăcându-mi-le dureros,
șoptindu-mi despre certitudinea că schimbarea umblă prin mine pe vârfuri
și că, într-o zi, voi fi iarăși
parte din lumina mea
într-o bancă de poeme.
Lorelei.
11 December 2011
boulevard of broken dreams
dragostea mi-a lăsat atâtea urme pe corp
1 December 2011
December, baby
uită-te ce soare îți îmbracă cerul ochilor tăi
22 November 2011
distanță în ninsori crescute pe buze
8 November 2011
îmi amintesc de tine și am învățat să te urăsc
am căutat îndelung cuvântul perfect să-mi explic sufletul
29 October 2011
17 October 2011
10 October 2011
9 October 2011
4 October 2011
26 September 2011
tu, toamnă nebună
17 September 2011
La mulți ani, blogușor!
Am făcut trei anișori împreună, Blog!
11 September 2011
mémoires
6 September 2011
Venise toamna...
Lorelei.
31 August 2011
And maybe we won't feel so alone before we turn to stone.
Sub gene curg ultimii fluturi. Îngrop, odată cu singurătățile mele, lumina, surâsul stelelor, anotimpul soarelui. Îngerii mei, cu aripi de ceară, își aruncă pe rând inimile de hârtie, urmând să-și confecționeze altele...din frunze uscate cu miros de tutun. Urmez și eu, de altfel, să-mi ard lumile din suflet, să găsesc vreo altă inimă și s-o cuibăresc în piept, între coaste, să-mi leg aripile, când toamna-mi pleacă păsările...cocorii-și părăsesc cuibul de deasupra mea, curmându-mi așteptările de a rămâne până târziu, aproape de iarnă, știind că anul ăsta au fost ai mei.
Și mi-am legat inima la ochi cu o rază de soare...deși nu știu dacă n-a fost cumva tot timpul oarbă.
E o stare fragilă. Îmi cuibăresc strigătul frunzelor în piept, aștept cu lașitate iubirea cu miros de vară, de soare, iubirea deplină, tresărirea pleoapelor..Eu, cea mai curajoasă fată între cocorii ei, mă ascund de mirosul alcoolic al toamnei. Și mi-ar plăcea să fug de ea. Iubirea e, în fond, mai puternică decât vântul, decât zvâcnirea, decât cutremurul.
Și-aștept iubirea completă, deplină, în toamna asta sălbatică, liberă.
Toamna e starea mea fragilă. E drumul meu strâmb pe care o apuc atunci când nu-mi mai găsesc inima, atunci când caut iubirile care s-au dus...nu știu unde...
Și e toamnă și e trist...Curg ultimii fluturi sub gene.
And maybe we won't feel so alone before we turn to stone.
Lorelei.
25 August 2011
Maybe it's the way we always stay when our hearts have gone.
Atunci cauți, ca și mine, pe strada pe care știi că ți-ai pierdut ( sau a plecat fără să-ți ceară voie ) inima...cândva.
Și există sentimentul că pașii tăi, singuri de tot, regăsesc pe asfalt urmele altora, adulmecă iubiri care s-au uscat în urma sărutului și merg pe drumul lor. Și încearcă să caute, înnecându-se în propriul aer, oxigenul pe care îl dă dragostea, zvâcnirea sufletului, tresărirea pleoapelor. Amăgită, îmbătată de prea multă ”vodkă” aromată de gustul lui, alergi în disperare să găsești ceva care-ți dă de înțeles că e aproape, că sufletul lui e mai ”aici” decât oricând de tine. Rămâi cu pașii călcând pe iubirile altora, așteptând ca la celălalt capăt al străzii să întâlnească urma pantofului lui, mirosul buzelor, culoarea ochilor, zâmbetul...dar regăsesc tot singurătatea, tot urma umbrei tale, mirosul pielii arse de soare, reflexia privirii căprui. Și atunci devine trist, se face frig și iarnă, când soarele cade, și-ți întorci mersul spre locul din care ai plecat, fără speranță acum, că cel care ar fi trebuit să fie acolo, înțelegând tresărirea sufletului e plecat fără urmă în lume.
Și e zadarnic și se lasă noaptea. Se lasă ceață. Cad stelele.
Lorelei.
16 August 2011
Din iubire.
Făt-Frumos, împungeai cu sabia ta soarele
11 August 2011
Cât mă pot regăsi în unele cuvinte...
”Eu sunt Cristina Yang, profesionista ambitioasa, orgolioasa care crede ca nu a gresit niciodata cu adevarat. Si eu am sacrificat si am manipulat iubiri in numele ascensiunii mele, si eu am putut – si inca mai pot, dar nu mai vreau sa fac asta decat foarte rar – sa invat zile si nopti in sir, in ritmul vertiginos impus de o izbanda iminenta, care sa ma faca sa fiu mandra de mine, chiar daca nu-mi aduce niciun fel de lauri. Eu am strans din dinti si am muncit cand altii dormeau, eu am plans de oboseala si am scris, cand altii renuntasera la gloria numelui, eu am plecat ochii, atunci cand as fi vrut sa infrunt pe cineva de care depindea viitorul meu profesional.
Pentru că în viața mea n-am găsit un serial care să-mi fie mai aproape de suflet, sau cuvinte (asemenea celor de mai sus) care să mă aducă izbitor în fața propriilor mele trăiri, a gândurilor adânc înfipte în inimă, cu vârful dureros încă încercând să le ascund, să nu-mi destăinui din trup adevăratele simțiri, să nu par nebună încercând să mă găsesc ”acasă” în personajele mele. E vorba despre amalgamul de simțiri pe care îl găsești în subtitrările filmului, când aduni bucăți întregi rupte din tine, când tu însuți ești o parte din el și-ai vrea să smulgi rolurile, să le joci tu însuți, căci poate ai fi fost, în locul lor, mai bun actor...Mă culeg dintre rândurile de mai sus, cum mă culeg în fiecare zi din cărți, din seriale, fiindu-mi, adesea, dor de mine.
Lorelei.
5 August 2011
2 August 2011
Suflet de poem
29 July 2011
L.
27 July 2011
”Dincolo de bine, dincoace de rău...”
Copilăria mea hoinărea prin raiul inimii
24 July 2011
20 July 2011
17 July 2011
schimbare
să-mi iei inima, s-o duci în război, să știu
11 July 2011
Vara sufletului meu...
10 July 2011
Desen 30.
S-a împiedicat îngerul de un colț de lună
9 July 2011
Iubi-rea
Iubirea se desparte în silabe
28 June 2011
20 June 2011
18 June 2011
portretul iubirii tale
cu mâna stângă am pictat în cerneală,
deasupra lunii,
un pic de cer albastru.
am dezgolit cu privirea ta
întunericul
şi-am lăsat loc stelelor
dar noaptea mi-a venit întâi în inimă
purtând prin buzunare
plecările tale răvăşitoare,
iar adierile calde ale verii
mi-au pus în palme
praf de stele arse
a-ţi da seama cât de mult te iubesc
înseamnă a privi infinitul
făcând scări la cer între stele
căci din toate iubirile
numai a noastră nu doare după amurg
Lorelei.