Și chiar dacă m-ar găsi goală de haine și de tine,
Nu mi-ar fi frică.
Am renunțat la neiubirea ta tot descusută și înnodată înapoi.
Am să mă trezesc, atunci, dimineață,
Și poate o să-mi fierb cafeaua cu puțin zahăr,
O să-mi strâng părul, și odată cu el, amintirile în pumn.
De mâine uit de tine, neiubire!...
Aștept să cadă frunzele și, poate, să fie soare,
Și aștept să nu te mai văd,
Înger obscur, fals, imperfect.
Ce mi-ai făcut, suflet îngrozitor?
Ce mi-ai făcut?...
Lorelei.
4 comments:
Cumva,esti o continuare a gandurilor mele?? Superb!!!!
minunate ganduri...
"ce mi-ai facut? "
nimic, doar ti-am furat inima:)
foarte frumos:)
sentimente curgand cu anotimpuri. cui ii trebuie perfectiunea cand iubirea e haotic de frumoasa! superb! :X
Post a Comment