28 October 2010

Atât.

Aștept să ningă dimineața peste tâmplele mele,
Și chiar dacă m-ar găsi goală de haine și de tine,
Nu mi-ar fi frică.
Am renunțat la neiubirea ta tot descusută și înnodată înapoi.
Am să mă trezesc, atunci, dimineață,
Și poate o să-mi fierb cafeaua cu puțin zahăr,
O să-mi strâng părul, și odată cu el, amintirile în pumn.
De mâine uit de tine, neiubire!...
Aștept să cadă frunzele și, poate, să fie soare,
Și aștept să nu te mai văd,
Înger obscur, fals, imperfect.

Ce mi-ai făcut, suflet îngrozitor?
Ce mi-ai făcut?...

Lorelei.

4 comments:

Slow Motion said...

Cumva,esti o continuare a gandurilor mele?? Superb!!!!

Iulia said...

minunate ganduri...

Lavinia said...

"ce mi-ai facut? "
nimic, doar ti-am furat inima:)


foarte frumos:)

Kriss said...

sentimente curgand cu anotimpuri. cui ii trebuie perfectiunea cand iubirea e haotic de frumoasa! superb! :X