7 October 2010

Memories.

Mi-e frică de toamnă. Îmi vreau vara înapoi.

Mă apropii de îngeri, câteodată
Și stau de vorbă cu noaptea.
Aseara, de exemplu, mi-am aruncat umbra
Peste balcon, să fiu singură,
Și am întrebat noaptea
Despre copilăria ei.
Sufletul meu, singurul copil
Care mai rămâne între
O piatră și un zbor,
Se afla în fața unui izvor de basme
Și povești, doar cu îngeri
Și Regine ale Nopții.
Brusc, cum ascultam neliniștită
Cerul întunecat de amintiri,
La masa pe care stăteau două cești
De ceai fără zahăr, și cândva,
Un copil și o noapte,
Stăteau acum, cu ochii pironiți spre pământ,
Doi copii.

Lorelei.

2 comments:

elena marin-alexe said...

Sa nu+ti fie teama de toamna suflet frumos. Toamna are miresme, culori si o inima larga, cum nu mai are alt anotimp, asa ca lasa+te imbratisata de bratele ei racoroase dar primitoare!
Frumoase versurile!

Lavinia said...

foarte fain;x