27 October 2010

Gând.


Număr ziua de azi, de mâine...
Și, chiar dacă a trecut un an, pașii mei s-au întors spre trecut, la 180 de grade. Ajung din nou în luna aceea de amintiri, my sweet november.
Pare absurd. E absurd.
Și nu știu dacă anul trecut m-am gândit că ceea ce scriu e o tâmpenie îngrozitoare, anul ăsta ajung la ideea că totul nu a fost doar o fantezie. A fost, pur și simplu.

Dragul meu Noiembrie, te întrebai cum o să arăt peste un an.
Mi-a crescut părul, mi-am schimbat parfumul, am zâmbit mai mult, am iertat mai mult, am sperat mai mult, am iubit mai mult. Port ochelari. Mi-au crescut aripi și amintiri. Încă te iubesc.
Dar, scumpul meu...
Nu te mai vreau înapoi.

Lorelei.

2 comments:

Criiiiis. said...

Nu e absurd. E normal sa ne amintim ce am facut in trecut .

Iulia said...

:):*simplu